INFECȚII CU VIRUSURI COXSACKIE

 

1.       DEFINIȚIE

Înfecțiile produse de virusurile din grupul Coxsackie se caracterizează printr-o gamă foarte variată de tablouri clinice ca: herpangină, boli acute respiratorii, pleurodinie, mialgie, miocardită, pericardită, nefrită, meningită, encefalită, boli paralitice, boli febrile însoțite de exantem etc.

 

2.       ETIOLOGIE

            Virusurile Coxackie aparțin familiei Picornaviridae, gen Enterovirusuri și sunt împărțite în 2 subgrupe:

-          A cu 23 de serotipuri, determină o boală experimentală cu leziuni întinse de miozită cu paralizii  musculare;

-          B cu 6 serotipuri, determină leziuni musculare, leziuni degenerative ale SNC, miocard, endocard, pancreas.

-           

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Evoluează endemic, sporadic sau epidemic, cu sezonalitate de vară-toamnă, cel mai frecvent la copii, dar și la adulți. Pot apare și sub formă de infecții nosocomiale.

 

4.       DIAGNOSTIC POZITIV

 

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

*   Incubația este în general de 3-5 zile.

-          Herpangina determinată de serotipurile A2, 3, 4, 5, 6, 8, 10 are un debut brusc cu febră, dureri la deglutiție, vărsături, dureri abdominale, cefalee, mialgii. Apar 10-20 de vezicule mici care ulcerează rapid dând naștere unor ulcerații superficiale, cenușii și cu halou roșu. Poate fi prezentă adenopatia. Evoluția se face spre vindecare în 2-5 zile.

*   Rinofaringita – A21;

*   Conjunctivită acută hemoragică  - A24, cu evoluție epidemică;

*   Stomatită veziculoas㠖 serotipuri A și B;

*   Boli ale aparatului  respirator – pneumonii interstițiale + pleurezii uscate;

*   Mialgia epidemică (pleurodinie epidemică Bornholm) – determinată de serotipuri B; debutul este brusc, cu febră cefalee, mialgii toracice și abdominale accentuate de tuse, râs. Se pot asocia manifestări de pleurită, meningită, orhită.

*   Miocardita – serotipuri B; infecția mamei în primele luni de sarcină duce la malformații cardiace ale fătului (în cazul implicării serotipurilor B3, 4), iar la nou-născut se manifestă prin febră, tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, dispnee, cianoză și cu evoluție spre deces.

*   Pericardita – B3, 4, 5 la copii, însoțește uneori miocardita; la adult dă o pericardită acută benignă.

*   Meningita acută seroasă - serotipuri A și B; se poate asocia unei faringite sau herpangine. Modificările LCR sunt nespecifice, cu 10-2000 elem/mm3;

*   Encefalita – B3, 5, este letală;

*   Nevrite – cu paralizii faciale pentru serotipurile A și poliradiculonevrite determinate de serotipurile B;

*   Boală paralitică asemănătoare cu poliomielita;

*   Boli febrile cu exantem maculo-papulos sau papulo-veziculos;

*   Boli febrile nediferențiate – gripa de vară;

*   Boală diareică acut㠖 B4, 5 în general în colectivități;

*   Nefrita acută ;

*   Pancreatita acută ce poate evolua spre diabet zaharat prin declanșarea unor procese de autoimunitate (Ac. antiinsulari) la indivizi predispuși genetic – HLA DR3 și DR4;

*   Hepatita virală -B3, 5 la copii și adulți;

*   Sindromul de astenie postviral㠖 caracterizat prin epuizare musculară, fatigabilitate, mialgii; s-ar datora persistenței infecției cu virus Coxsackie la nivel muscular –ARN viral identificat la biopsia musculară.

 

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

            Produse patologice: sânge, exudat faringian, materii fecale, LCR.

A. Diagnosticul virusologic      nu se face în mod obișnuit.

1. Izolarea virusului pe substrate celulare (exceptând majoritatea virusurilor Coxsackie grup  A) se face în culturi primare de rinichi de maimuță (Macaccus rhesus) sau în culturi diploide umane. Pentru unele virusuri Coxackie grup A s-a dovedit susceptibilă linia celulară RD.

2. Izolarea pe animale după inoculare pe diverse căi (intracerebral, intramuscular, intraperitoneal) la șoarece sau hamster, nou-născut, se realizează pentru virusurile Coxsackie grup A și unele virusuri Coxsackie grup B.

3. Identificarea se face prin  reacții de seroneutralizare cu seruri specifice:

*   în culturi celulare cu seruri specifice de tip anti-Coxsackie B, și anti-Coxsackie A9;

*   pe șoarece nou-născut pentru virusurile care nu se multiplică în culturi, cu seruri specifice de tip anti-Coxsackie A1-A10 și anti Coxsackie B1-B6.

  B. Diagnostic serologic permite evidențierea titrului de anticorpi specifici de tip la pacient, pe seruri pereche (recoltat imediat și apoi la 2-3 săptămâni de la debut) prin reacția de hemaglutinoinhibare, fixare a complementului, seroneutralizare, ELISA.

Prezența anticorpilor IgM specifici confirmă infecția recentă.

            Anticorpii seroneutralizanți apar în prima săptămână, ating un titru maxim la 3 săptămâni de la debut și persistă în ser timp îndelungat.

            Anticorpii fixatori de complement sunt detectabili pe perioade mai scurte.

            Se constată răspunsuri imune încrucișate între virusurile Coxackie grup B și A tip 9.

 

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1.   Izvorul de infecție este reprezentat de om care poate fi bolnav, infectat inaparent (50-80% din cazuri) sau purtător sănătos (elimină virusul prin materii fecale sau secreții naso-faringiene).

2.   Căile de transmitere

- aeriană, prin picături

- digestivă, eliminarea prin materiile fecale fiind destul de îndelungată (săptămâni- luni).

Aceste virusuri au o rezistență destul de bună în mediul extern mai ales în apa de canal, piscine.

3.   Receptivitatea este generală.

4.   Imunitatea este durabilă, specifică de tip.

Factorii epidemiologici secundari, favorizanți

- condițiile precare de igienă

- aglomerația, colectivitățile

Profilaxie și combatere

Nu există profilaxie specifică (vaccin).

Se recomandă evitarea contactului nou-născuților cu persoane suspecte sau bolnave.

În epidemii este indicată evitarea aglomerațiilor, a scăldatului în bazine murdare.

Pentru cazurile grave se recomandă izolarea în secțiile de boli infecțioase, iar contacții vor fi supravegheați pe durata incubației maxime.

În focar se aplică măsuri de dezinfecție, dezinsecție, deratizare (DDD).

Raportarea se face numeric.

 

5.TRATAMENT

1.       Simptomatic,

2.       Corticoterapie în meningite, nevrite, miocardite.