NFECȚII CU VIRUSURI ECHO

 

1.DEFINIȚIE

         Infecțiile produse de virusurile ECHO se caracterizează printr-un spectru clinic extrem de variat: afecțiuni ale căilor respiratorii superioare, stări febrile însoțite de exantem, meningite, encefalite, boli paralitice, enterite acute  și boli febrile nediferențiate, unele din aceste manifestări fiind foarte răspândite.

 

2. ETIOLOGIE

         Virusurile ECHO aparțin familiei Picornaviridae, gen Enterovirusuri, și cuprind 31 de serotipuri.

 

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC (vezi infecțiile cu Coxsackie)

 

4. DIAGNOSTIC POZITIV

 

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

-        Boli febrile nediferențiate, cu febră, mialgii, adenopatie;

-        Boli febrile cu exantem – pentru serotipurile 4, 6, 9, 16, 18, 25, cu eruptie rubeoliformă (tip 9) sau maculo-veziculoasă;

-        Infecții ale căilor respiratorii superioare – rinofaringite, bronșite, laringite;

-        Meningita seroas㠖 pentru tipurile 4, 6, 9 – cu lichid clar și zeci, sute chiar mii de elemente/mm3; uneori poate prezenta o curbă difazică. Evoluția este favorabilă, dar poate fi prelungită (3-4 săptămâni);

-        Alte neuroinfecții: encefalite, encefalomielite, mielite (asemănătoare celei din infecția cu v. polio, în forma spino-bulbară), pareze, paralizii, poliradiculonevrite, infecții persistente ale SNC;

-        Boală diareică acut㠖 ia formă epidemică în colectivitățile de copii mici.

La sugari și copii mici se pot produce infecții difuze ale SNC sau manifestări grave ca CID, necroză hepatică.

 La nou-născut evoluția este severă, cu letalitate crescută.

 

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

         Produse patologice: sânge, exudat faringian, materii fecale, LCR.

A. Diagnostic virusologic

1. Izolarea virusului pe substrate celulare se face în culturi primare de rinichi de maimuță (Macaccus rhesus) sau în culturi diploide umane (linia WI38).

2. Identificarea se face prin  reacții de seroneutralizare cu seruri specifice de tip anti-ECHO în culturi celulare.

B. Diagnostic serologic permite evidențierea titrului de anticorpi specifici de tip la pacient, pe seruri pereche (recoltat imediat și apoi la 2-3 săptămâni de la debut) prin reacția de hemaglutinoinhibare, fixare a complementului, seroneutralizare, ELISA.

         Anticorpii ating titrul maxim la 2 săptămâni de la debutul bolii și se mențin în titruri semnificative cel puțin trei ani.

 

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE (vezi Infecțiile cu Coxsackie)

 

5. TRATAMENT

1.     simptomatic;

2.     al formei clinice.