ENCEFALITELE

 

1. DEFINIȚIE

            Este o patologie neomogenă din punct de vedere etiopatogenic, epidemiologic și al manifestărilor clinice, având în comun sindromul encefalitic ± meningo-reticular.

            Encefalitele reprezintă interesarea nervoasă difuză sau în focare multiple, determinată de afecțiuni acute, subacute și cronice, precum și de vaccinări.

 

2. ETIOLOGIE

Encefalitele primare sunt frecvent virale, virusul multiplicându-se în țesutul nervos, unde determină distrucții celulare, crește permeabilitatea vasculară cu determinarea unei hipertensiuni intracraniene, microhemoragii și infiltrate celulare.

 

Encefalitele secundare pot fi:

-          parainfecțioase, după debutul bolii infecțioase, în cursul acesteia sau prin mecanisme toxice;

-          postinfecțioase prin mecanisme imunopatogene;

-          postvaccinale

 

A. Encefalite primare propriu-zise, produse de:

   Flaviviridae (encefalita japoneză, de căpușă, West Nile, etc), la care vectori pot fi țânțari, căpușe.

   Togaviridae (encefalita eqiună de est, de vest, californiană)

 

B. Encefalite primare ocazionale, pot fi produse de:

   Mixoviridae (encefalita rujeolică, urliană, gripală, paragripală)

   Arenaviridae (encefalita din febra de Lassa)

   Picornaviridae (encefalita din poliomielită, din alte enteroviroze)

   Rhabdoviridae (encefalita rabică)

   Filoviridae (infecția cu virusul Ebola, Marburg)

   Herpesviridae (infecțiile cu virusul herpes simplex, varicelo-zosterian, CMV, herpes tip 6)

   Retroviridae (infecția cu HIV)

 

C. Encefalite secundare:

   posteruptive, alergice (postrujeolică, rubeolică, vaccinală, varicelă-zoster)

   prin invazie  secundară a SNC (PESS, luetică, fungice, cu protozoare, metazoare, cu rickettsii)

 

3.   MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Majoritatea encefalitelor virale primare sunt răspândite pe o arie restrânsă, arealul geografic fiind determinat de aria de răspândire a vectorului transmițător (țânțari, căpușe, flebotomi), dar și a sectorului animal ce constituie rezervor de virus.

Morbiditatea este deobicei sezonieră, dictată de ciclul biologic al vectorului respectiv.

La noi se întâlnește mai frecvent: encefalita rusă de primăvară-vară (în nord-est), encefalita West Nile (în sud), encefalita Europei Centrale, transmisă prin căpușe.

 

 

4.   DIAGNOSTIC POZITIV

 

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Clinica este cea a sindromului encefalitic.


Semne de afectare encefalică

1.       Semne corticale:

   obnubilare, confuzie, dezorientare temporo-spațială, delir, halucinații;

   vorbire incoerentă;

   țipăt encefalitic;

   convulsii;

   coma de diverse grade;

   paralizii de tip cortical și subcortical (hemipareze și hemiplegii spastice, monopareze, paralizii);

   alte tulburări cortico-subcorticale: nistagmus, trismus.

2.       Manifestări extrapiramidale:

   hipertonie;

   facies instabil;

   mișcări involuntare, hiperkinezie, mioclonii;

   mișcări coreoatetozice.

3.       Semne cerebeloase:

   tulburări de echilibru, mers ebrios, nesigur;

   ataxie, tremurături intenționale;

   dismetrie, hipermetrie.

4.       Semne de trunchi cerebral:

   pareze și paralizii ale nervilor cranieni;

   tulburări de deglutiție și fonație;

   tulburări respiratorii și cardio-vasculare;

   fenomene vasomotorii;

   transpirații profuze, lăcrimare, sialoree;

   rigiditate prin decerebrare.

5.       Semne meningiene – cu modificări moderate ale LCR (10-200-500 elem/mm3).

 

4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

      A. Testele de laborator nespecifice nu evidențiază un sindrom inflamator biologic deoarece:VSH-ul este  normal, fibrinogenemia și proteina C reactivă sunt normale, leucograma este nemodificată.

     

      B. Diagnostic bacteriologic

Produse patologice: sânge, LCR, fragmente de creier (recoltate din mai multe segmente cu semne de afectare macro și microscopică în cazuri letale). Biopsia cerebrală este extrem de utilă  în cazurile cu aparență de localizare clinică sau imagistică (encefalita herpetică), posibilă doar în centre specializate de neurochirurgie.

            1.Examenul direct  al lichidului cefalorahidian

   normo sau ușor hipertensiv;

   constante nemodificate;

Uneori apar câteva zeci de elemente celulare ceea ce sugerează o reacție meningeană de vecinătate.

Alteori apare o reacție moderată de tip inflamator  ca în meningitele virale, cu:

   albuminorahie discret crescută, între 50-70 mg%;

   reacție Pandy slab pozitivă;

   celularitate la nivelul zecilor sau sutelor (200-500), de tip mononucleare polimorfe tinere , uneori și polinucleare.

   glicorahia poate fi normală, dar de cele mai multe ori este crescută peste valoarea de jumătate a glicemiei (uneori depășește valoarea glicemiei).

            2. Izolarea virusului prin cultivarea din LCR, sânge, pe linii de cultură celulare și apoi identificarea serologică.

           Din fragmentele de creier recoltate se vor face culturi, și se efectuează teste rapide de identificare prin imunofluorescență sau alte teste de tip antigen-anticorp sau identificare de ADN prin PCR.

 

      C. Diagnosticul serologic este deosebit de util în epidemii, când se cunoaște agentul patogen, deoarece permite identificarea tuturor persoanelor infectate, indiferent de forma clinică a infecției.

 

4.3.  DIAGNOSTIC IMAGISTIC: tomografie computerizată sau rezonanță magnetică nucleară, la internare și chiar repetată pe parcursul evoluției, are valoare deosebită pentru diferențierea și infirmarea altor cauze de comă febrilă.

 

4.4. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1.   Rezervorul de infecție

   animalele (mamifere, păsări)

   omul bolnav, infectat (mai rar)

2.   Transmitere

   deobicei prin înțepătura vectorului, odată cu prânzul hematologic

   pe cale digestivă (lapte de capră)

   pe cale aeriană (excepțional)

3.   Receptivitate

   generală, mai mare pentru formele atipice și infecțiile inaparente

4.   Imunitate

   specifică, durabilă

Profilaxie și combatere

   izolarea cazurilor în spital, declarare obligatorie

   combaterea insectelor hematofage, deparazitarea bolnavilor

   imunizare activă cu vaccinuri inactivate sau pasivă cu imunoglobuline specifice

 

 

5. TRATAMENTUL

   etiologic (antibacterian, antituberculos, antiviral);

   patogenetic  de reducere a hipertensiunii intracraniene și antiinflamator;

   de susținere a funcțiilor vitale;

   simptomatic al febrei, al convulsiilor etc.