RUBEOLA

1. DEFINIȚIE

            Rubeola este o boală infecțioasă acută eruptivă a copilului și adultului. Clinic se caracterizează prin erupție, febră, limfadenopatie. Infecția fetală determină malformații congenitale.

2. ETIOLOGIE: virusul rubeolic din familie Togaviridae.

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Incidența rubeolei la 100.000 locuitori, în România, în anul 1998, a fost de 104,58, mult scăzută față de anul 1997, când a fost de 401,62 ( aceste valori nu indică situația reală, datorită unui număr mare de forme subclinice).

Rubeola evoluează sporadic sau epidemic, cu numeroase forme atipice (30-50% infecții inaparente).

Prezintă o periodicitate multianuală (6-9 ani) și sezonieră de iarnă-primăvară.

Formele clinice mai severe apar la adulți.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

            Rubeola postnatală

   Incubația durează 12-23 de zile, în medie 18 zile.

   Debutul nu este evident la copii. La adulți există un prodrom de câteva zile cu febră, stare generală alterată, adenopatie ± splenomegalie.

   Perioada de stare (eruptivă) e caracterizată printr-o erupție maculopaluloasă cu elemente neconfluente, care poate începe pe față și care e floridă 2-3 zile. Poate exista o creștere a temperaturii în prima zi de erupție, coriză și conjunctivită.

Complicații:

-          artrite, artralgii  prezente la o treime din femeile care fac boala (nu copii, bărbați) și care prind articulațiile de la nivelul degetelor, pumnului, genunchiului.

-          manifestări hemoragice cu o incidență de 1:3000 de cazuri, mai frecvent la copii, secundare trombocitopeniei și tulburărilor vasculare mediate imun (la copii, mai frecvent purpură trombocitopenică).

-          encefalita rubeolică e foarte rară, 1:5000 de cazuri, cu o frecvență mai mare la adulți. Are o mortalitate ridicată, de 20-50%.

Rubeola congenitală

Este o boală gravă, funcție de vârsta fătului în momentul infecției  mamei. Poate evolua spre moartea fătului, avort, naștere prematură, naștere cu malformații congenitale.

Simptomele rubeolei congenitale pot fi temporare (greutate la naștere mai mică), permanente (surditate) sau evolutive (miopie).

Cele mai frecvente sunt:

   surditate;

   cataractă sau glaucom;

   malformații congenitale cardiace;

   retard intelectual.

Rubeola congenitală nu trebuie gândită ca o boală statică. Copii născuți din mame cu rubeolă în cursul sarcinii și care la naștere erau considerați normali, au fost găsiți cu manifestări de rubeolă congenitală la vârsta școlară:

-          diabet zaharat insulino-dependent;

-          encefalopatie evolutivă progresivă asemănătoare PESS.

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR:

A. Diagnostic hematologic evidențiază celule Turck și plasmocite până la 20%; inconstant apar modificări ale formulei leucocitare.

B. Diagnostic specific

Produse patologice: secreții respiratorii, lacrimi, sânge, urină, LCR, materii fecale; fragmente de țesut prelevate postmortem; în rubeola congenitală lichid amniotic, placentă, țesuturi fetale (postabortum).

  1. Izolarea și identificarea nu sunt de uz curent. Se utilizează pentru diagnosticul  rubeolei congenitale sau în formele grave, complicate.

Prelevatele se inoculează în culturi celulare primare de maimuță, dar efectul citopatic apare tardiv sau numai după pasaje repetate. Diagnosticul se poate face pe baza fenomenului de interferență între virusul rubeolic și virusul ECHO 11. Dacă după inocularea virusului ECHO 11 nu se observă efectul citopatic al acestuia, acest lucru confirmă prezența virusului rubeolic.

            Identificarea virusului se face prin reacția de seroneutralizare cu seruri standard specifice.

2. Diagnosticul serologic constă în evidențierea titrurilor de anticorpi specifici IgG sau IgM în ser, prin tehnică ELISA sau prin aglutinare. 

            Anticorpii IgM specifici apar numai în infecția primară, fiind prezenți în ser timp de 4 săptămâni,urmănd ca după această perioadă să fie detectați anticorpii IgG specifici.

            Prezența anticorpilor IgM specifici în serul nou-născutului indică infecția rubeolică transplacentară.

            Titrurile de anticorpi specifici pot fi cercetate în dinamică și prin reacții de hemaglutinoinhibare și imunofluorescență indirectă.

4.3 DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1. Izvorul de infecție

   bolnavul, prin secreții naso-faringiene;

Contagiozitatea este de 40-80%, bolnavul putând să transmită virusul 7 zile preeruptiv, 5 zile în erupție și luni până la 1 an în rubeola congenitală.

   infectații inaparent.

2.   Transmiterea

   aeriană, prin picături;

   obiecte recent contaminate cu secreții sau excreții (excepțional).

3. Receptivitate

   generală( până la 6 luni pot persista anticorpi materni la nou-născut).

4. Imunitate

   de lungă durată;

   3-10% din cazuri, posibil reâmbolnăviri;

   reinfecția nu afectează fătul la gravide;

   90% din populația adultă are anticorpi față de virusul rubeolic.

Profilaxie și combatere

Începând cu 01.01.2000, la nivel național s-a introdus supravegherea sindromului rubeolic congenital (SRC).

Definiția SRC: orice copil în vârstă de sub 1 an care prezintă unul sau mai multe din următoarele semne: surditate de percepție uni sau bilaterală, surditate centrală, persistența canalului arterial, stenoză pulmonară, defecte septale ventriculare, boală cardiacă congenitală complexă, retinopatie pigmentară, cataractă, microoftalmie, glaucom.

1. Măsuri față de izvorul de infecție

   depistare precoce: ancheta epidemiologică, clinic, laborator;

   raportare numerică, trimestrială;

   izolare: 7 zile la domiciliu;

Cazurile  de SRC vor fi raportate la DSP în 24h de la depistare. Unitatea care a descoperit cazul va recolta, în maxim 24 de ore de la declarare , o probă de 0,5 ml ser sanguin, care va fi transportat la DSP local, în geantă frigorifică. Pentru fiecare probă se va înregistra:  numele, prenumele, data nașterii, data îmbolnăvirii, data recoltării, data trimiterii, cod (inițiale județ/nr.probei/ luna/an). Se va completa fișa de declarare a cazului suspect SRC (vezi anexa).

2. Măsuri față de căile de transmitere

   dezinfecția, carantina nu sunt obligatorii; colectivitățile unde au apărut cazuri vor fi supravegheate 21 de zile;

   aerisirea încăperilor, curățenia sunt suficiente.

3. Măsuri față de receptivi

   contacții: vor fi investigate serologic, privind receptivitatea la boală, numai gravidele.

La gravidele receptive se indică întreruperea sarcinii, iar la cele care refuză, administrarea de imunoglobuline specifice ( protecție redusă ca durată).

   imunizarea activă  (vaccin viu atenuat), este indicată  începând din copilărie dar și la populația feminină în vârstă de 15-18 ani.

Se realizează cu vaccin rubeolic viu atenuat, în doză de 0,5 ml, subcutanat, simplu sau în asociere cu vaccinul anturujeolic și/sau antiparotidită epidemică (Trimovax).

Este indicat la copii de 1-12 ani și la populația feminină în vârstă de 15-18 ani, având rezultate foarte bune – seroconversie de 95-100%.

Este contraindicat la gravide și la cei cu imunodepresii.

Reacții postvaccinale posibile: locale minore, artralgii, artrite, nevrite periferice.

   imunizare pasivă, cu imunoglobuline specifice antirujeolă, la contactele gravide, receptive, care au vârsta sarcinii înaintată, sau care refuză întreruperea sarcinii.

5. TRATAMENT

Izolarea se face la domiciliu timp de 6-7 zile. Nu se administrează antibiotice; se combate febra și se previn suprainfecțiile bacteriene, prin igienă riguroasă a mucoaselor și tegumentelor.

            În caz de complicații bolnavul se îndrumă în Clinica de Boli Infecțioase.