1. DEFINIȚIE
boli acute plurietiologice de
cauză toxică sau infecțioasă, apărute după consumul unor alimente contaminate
cu microorganisme sau toxinele lor.
2. CLASIFICARE
TA produse de bacterii ce conțin
endotoxine, în care intervine elementul toxic și cel infecțios;
TA produse de toxine preformate în aliment, în
care intervine numai elementul toxic (infecția stafilococică);
TA produse de o multiplicare
exagerată a unor germeni (bacilus cereus, proteus, etc.).
3. ETIOLOGIE
30-60% din TA sunt produse de
Salmonella;
20-30% din TA sunt produse de
stafilococi enterotoxici;
alte TA sunt cele produse de:
Enterobacteriaceae (Shigella, Proteus, Escherichia coli), Bacilaceae (Bacilus
subtilis, cereus, anthracis, Clostridium botulinum, perfringens),
Pseudomonaceae, Streptococi (fecalis, viridans, piogenes), Vibrionaceae (Vibrio
parahemoliticus).
4. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Afecțiunea evoluează endemic sporadic, sau
în focare epidemice mai ales în colectivități. Epidemiile survin mai ales în
perioada caldă a anului.
5. DIAGNOSTIC POZITIV
5. 1. DIAGNOSTIC CLINIC
Toxiinfecția
alimentară cu salmonella
Incubație: 12-36
ore, cu limite între 4-48 ore.
Debut: brusc sau
brutal cu stare de rău general, astenie, cefalee, amețeli, greață, vărsături,
colici abdominale. Starea generală se alterează rapid, tegumentele sunt reci,
palide, deși febra ajunge 39-40°C în câteva ore.
Perioada
de stare: Pot persista vărsăturile și apar scaune diareice frecvente,
abundente, apoase, galben-verzui sau verzi, cu aspect de ''piure de mazăre''.
Febra crește în continuare, bolnavii prezintă herpes labial, acuză mialgii.
Pierderile lichidiene prin vărsături și scaune determină instalarea sindromului
acut de deshidratare, prăbușire tensională (șoc infecțios) care se însoțește de
oligurie. Și în perioada de stare persistă și chiar se accentuează sindromul
neurologic cu cefalee, amețeli, somnolență sau agitație, cu sau fără semne de
iritație meningeană.
Toxiinfecția
alimentară cu stafilococ
Este determinată de stafilococul
enterotoxic care contaminează anumite alimente (lapte, telemea, cremă) și
produce enterotoxine termorezistente.
Incubație: 30
minute-4 ore.
Debut: brutal cu
grețuri, vărsături, cefalee, amețeli, scaune diareice apoase. De obicei,
nu apare febra.
Perioada
de stare: se menține simptomatologia din prodrom, starea generală se
alterează, se prăbușește tensiunea arterială, apar semne de deshidratare acută,
oligurie prin insuficiență renală funcțională.
5.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR
A.
Diagnosticul
modificărilor hidroelectrolitice
hiponatremie,
hipocloremie,
hipopotasemie,
acidoză metabolică compensată,
creșterea creatininei și ureei
serice la pacienții cu grade de insuficiență renală acută funcțională,
hipoglicemie (neobligatorie).
B.
Diagnostic hematologic
leucocitoză cu neutrofilie în
unele cazuri,
creșterea hematocritului, ca semn
al deshidratării.
C.
Diagnostic
bacteriologic
Produse patologice: materii fecale (din scaunul emis
prin sondă Nelaton din rect), lichid de vomă, sânge (hemoculturile pot fi
pozitive la 3-5 % din cazuri, mai ales la copii și vârstnici, sau la pacienții
imunodepresivi, la care evoluția de tip invaziv este mai frecventă).
În focarele mai mari, familiale, sau după
consumul unor alimente din alimentația publică (cantine, bufete, restaurante
sau colectivități festive, etc.) se vor cerceta și alimentele date în consum.
1.
Coproculturile se vor face de la început pe mai
multe medii selective, orientate după probabilitatea unor anumiți agenți
patogeni.
2.
Culturi
din lichidul de vomă și din alimente (idem coproculturi).
3.
Hemoculturile
se însămânțează doar pe mediu de bulion, atât în baloane aerobe, cât și
în anaerobioză.
4.
Probe
biologice: evidențierea enterotoxinei stafilococice prin administrarea
unui extras din scaun, lichid de vomă sau direct a alimentului suspectat la
pisoiul mic (animalul cel mai sensibil la acțiunea enterotoxinei), care se
soldează cu o evoluție rapid letală.
Diagnosticul bacteriologic nu necesită
confirmarea la fiecare dintre bolnavii din același focar; având în vedere
etiopatogenia comună, identificarea bacteriologică la un singur pacient permite
acceptarea aceleași etiologii pentru toți comesenii.
5.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1.
Rezervorul de infecție
omul cu infecții cutanate
stafilococice sau infecții digestive de diferite etiologii;
purtătorii aparent sănătoși de
stafilococ (5-40% din populație);
animalele bolnave (mastita
bovină), sau multiple specii de mamifere și păsări, rezervoare mai ales de
salmonelle;
solul contaminat cu germeni
proveniți prin eliminarea materiilor fecale umane sau animale.
2.
Transmiterea
indirectă,
deobicei în ștafetă, alimentele putându-se contamina în diferite etape:producție,
transport, manipulare, în contact cu persoane infectate sau cu diferite
elemente ale mediului extern, inclusiv vectori
3.
Receptivitate
generală, depinzând
de doza infectantă, care este mai mică la copil
Indicele de contagiozitate este mare
(95%) pentru Ta stafilococice și cu Salmonelle.
4.
Imunitate
în general, nu este durabilă
Profilaxie și combatere
1. Măsuri față de izvorul de infecție
depistare: ancheta
epidemiologică, clinic, examene de laborator;
izolarea cazurilor,
deobicei la domiciliu, numai cele grave necesitând spitalizare;
declarare numerică,
periodică; focarele cu 5 sau mai multe
cazuri vor fi anunțate în ziua depistării, la compartimentele de
epidemiologie locale;
purtătorii vor fi
depistați prin examene bacteriologice, mai ales cei cu tulburări
gastrointestinale, cu piodermite, furuncule, rinofaringite; se va încerca
sterilizarea lor;
suspecții vor fi
scoși din sectoarele cu posibil risc, li se efectuează examene bacteriologice.
2. Măsuri față de căile de transmitere
se vor lua măsuri de dezinfecție,
dezinsecție, deratizare;
asanarea surselor de apă;
îndepărtarea rezervoarelor de
infecție animale;
prelucrarea corectă a alimentelor.
3. Măsuri față de receptivi
nu există profilaxie specifică;
educația sanitară a populației și
mai ales a celor care manipulează produsele alimentare.
6. TRATAMENT
Tratamentul
toxiinfecției alimentare cu salmonella
Repaus și dietă cu alimentație de
tranziție și revenire treptată la alimentația obișnuită;
Antiemetice, pansamente gastrice;
Reechilibrarre hidro-electrolitică
și acido-bazică;
Antibioterapie;
Corticoterapie în formele severe
cu fenomene de șoc toxiinfecțios.
Tratamentul toxiinfecției alimentare cu stafilococ
Evoluția este favorabilă în 1-2 zile sub tratament
antiemetic, reechilibrare hidro-electrolitică și acido-bazică, fără a fi
necesar tratamentul antibiotic.
Formele
severe necesită însă corticoterapie.