TOXIINFECȚIILE ALIMENTARE

1. DEFINIȚIE

*   boli acute plurietiologice de cauză toxică sau infecțioasă, apărute după consumul unor alimente contaminate cu microorganisme sau toxinele lor.

2. CLASIFICARE

*   TA produse de bacterii ce conțin endotoxine, în care intervine elementul toxic și cel infecțios;

*   TA produse de toxine preformate în aliment, în care intervine numai elementul toxic             (infecția stafilococică);

*   TA produse de o multiplicare exagerată a unor germeni (bacilus cereus, proteus, etc.).

3. ETIOLOGIE

*   30-60% din TA sunt produse de Salmonella;

*   20-30% din TA sunt produse de stafilococi enterotoxici;

*   alte TA sunt cele produse de: Enterobacteriaceae (Shigella, Proteus, Escherichia coli), Bacilaceae (Bacilus subtilis, cereus, anthracis, Clostridium botulinum, perfringens), Pseudomonaceae, Streptococi (fecalis, viridans, piogenes), Vibrionaceae (Vibrio parahemoliticus).

4. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afecțiunea evoluează endemic sporadic, sau în focare epidemice mai ales în colectivități. Epidemiile survin mai ales în perioada caldă a anului.

5. DIAGNOSTIC POZITIV

5. 1. DIAGNOSTIC CLINIC

            Toxiinfecția alimentară cu salmonella

*   Incubație: 12-36 ore, cu limite între 4-48 ore.

*   Debut: brusc sau brutal cu stare de rău general, astenie, cefalee, amețeli, greață, vărsături, colici abdominale. Starea generală se alterează rapid, tegumentele sunt reci, palide, deși febra ajunge 39-40°C în câteva ore.

*   Perioada de stare: Pot persista vărsăturile și apar scaune diareice frecvente, abundente, apoase, galben-verzui sau verzi, cu aspect de ''piure de mazăre''. Febra crește în continuare, bolnavii prezintă herpes labial, acuză mialgii. Pierderile lichidiene prin vărsături și scaune determină instalarea sindromului acut de deshidratare, prăbușire tensională (șoc infecțios) care se însoțește de oligurie. Și în perioada de stare persistă și chiar se accentuează sindromul neurologic cu cefalee, amețeli, somnolență sau agitație, cu sau fără semne de iritație meningeană.

            Toxiinfecția alimentară cu stafilococ

            Este determinată de stafilococul enterotoxic care contaminează anumite alimente (lapte, telemea, cremă) și produce enterotoxine termorezistente.

*   Incubație: 30 minute-4 ore.

*   Debut: brutal cu grețuri, vărsături, cefalee, amețeli, scaune diareice apoase. De obicei, nu  apare febra.

*   Perioada de stare: se menține simptomatologia din prodrom, starea generală se alterează, se prăbușește tensiunea arterială, apar semne de deshidratare acută, oligurie prin insuficiență renală funcțională.

5.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

A.      Diagnosticul modificărilor hidroelectrolitice

*   hiponatremie,

*   hipocloremie,

*   hipopotasemie,

*   acidoză metabolică compensată,

*   creșterea creatininei și ureei serice la pacienții cu grade de insuficiență renală acută funcțională,

*   hipoglicemie (neobligatorie).

            B. Diagnostic  hematologic

*   leucocitoză cu neutrofilie în unele cazuri,

*   creșterea hematocritului, ca semn al deshidratării.

C.      Diagnostic bacteriologic

Produse patologice: materii fecale (din scaunul emis prin sondă Nelaton din rect), lichid de vomă, sânge (hemoculturile pot fi pozitive la 3-5 % din cazuri, mai ales la copii și vârstnici, sau la pacienții imunodepresivi, la care evoluția de tip invaziv este mai frecventă).

În focarele mai mari, familiale, sau după consumul unor alimente din alimentația publică (cantine, bufete, restaurante sau colectivități festive, etc.) se vor cerceta și alimentele date în consum.

1.       Coproculturile  se vor face de la început pe mai multe medii selective, orientate după probabilitatea unor anumiți agenți patogeni.

2.       Culturi din lichidul de vomă și din alimente (idem coproculturi).

3.       Hemoculturile se însămânțează doar pe mediu de bulion, atât în baloane aerobe, cât și în anaerobioză.

4.       Probe biologice: evidențierea enterotoxinei stafilococice prin administrarea unui extras din scaun, lichid de vomă sau direct a alimentului suspectat la pisoiul mic (animalul cel mai sensibil la acțiunea enterotoxinei), care se soldează cu o evoluție rapid letală.

Diagnosticul bacteriologic nu necesită confirmarea la fiecare dintre bolnavii din același focar; având în vedere etiopatogenia comună, identificarea bacteriologică la un singur pacient permite acceptarea aceleași etiologii pentru toți comesenii.

5.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1.   Rezervorul de infecție

*   omul cu infecții cutanate stafilococice sau infecții digestive de diferite etiologii;

*   purtătorii aparent sănătoși de stafilococ (5-40% din populație);

*   animalele bolnave (mastita bovină), sau multiple specii de mamifere și păsări, rezervoare mai ales de salmonelle;

*   solul contaminat cu germeni proveniți prin eliminarea materiilor fecale umane sau animale.


2.   Transmiterea

*   indirectă, deobicei în ștafetă, alimentele putându-se contamina în diferite etape:producție, transport, manipulare, în contact cu persoane infectate sau cu diferite elemente ale mediului extern, inclusiv vectori

3.   Receptivitate

*   generală, depinzând de doza infectantă, care este mai mică la copil

Indicele de contagiozitate este mare (95%) pentru Ta stafilococice și cu Salmonelle.

4.   Imunitate

*   în general, nu este durabilă

Profilaxie și combatere

1. Măsuri față de izvorul de infecție

*   depistare: ancheta epidemiologică, clinic, examene de laborator;

*   izolarea cazurilor, deobicei la domiciliu, numai cele grave necesitând spitalizare;

*   declarare numerică, periodică; focarele cu 5 sau mai multe cazuri vor fi anunțate în ziua depistării, la compartimentele de epidemiologie locale;

*   purtătorii vor fi depistați prin examene bacteriologice, mai ales cei cu tulburări gastrointestinale, cu piodermite, furuncule, rinofaringite; se va încerca sterilizarea lor;

*   suspecții vor fi scoși din sectoarele cu posibil risc, li se efectuează examene bacteriologice.

2. Măsuri față de căile de transmitere

*   se vor lua măsuri de dezinfecție, dezinsecție, deratizare;

*   asanarea surselor de apă;

*   îndepărtarea rezervoarelor de infecție animale;

*   prelucrarea corectă a alimentelor.

3. Măsuri față de receptivi

*   nu există profilaxie specifică;

*   educația sanitară a populației și mai ales a celor care manipulează produsele alimentare.

6. TRATAMENT

            Tratamentul toxiinfecției alimentare cu salmonella

*   Repaus și dietă cu alimentație de tranziție și revenire treptată la alimentația obișnuită;

*   Antiemetice, pansamente gastrice;

*   Reechilibrarre hidro-electrolitică și acido-bazică;

*   Antibioterapie;

*   Corticoterapie în formele severe cu fenomene de șoc toxiinfecțios.

Tratamentul toxiinfecției alimentare cu stafilococ

Evoluția este favorabilă în 1-2 zile sub tratament antiemetic, reechilibrare hidro-electrolitică și acido-bazică, fără a fi necesar tratamentul antibiotic.

Formele severe necesită însă corticoterapie.