TRICHINOZA

1. DEFINIȚIE

            Boală infecțioasă acută determinată de nematodul Trichinella spiralis, manifestată prin febră, mialgii și fenomene alergice.

            Boala se produce de obicei prin ingestia de carne infestată, insuficient preparată termic.

2. ETIOLOGIE

*   nematodul Trichinella spiralis.

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Boala are o evoluție sporadică, sau în focare familiale sau de colectivitate, cu frecvență mai mare a cazurilor, în sezonul rece datorită consumului de carne sau mezeluri provenite din gospodării particulare.

Incidența la 100.000 locuitori, în anul 1998 a fost de 7,35 în România și 15,91 în zona de vest a țării.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

            Simptomatologia clinică este dependentă de doza de larve ingerate.

*   Incubație: 2-28 zile ( în medie 9-14 zile);

*   Stadiul intestinal se manifestă cu dureri abdominale, greață, anorexie, diaree;

*   Stadiul de invazie musculară durează 20-30 zile și se caracterizează prin:

*   mialgii asociate cu tumefacția maselor musculare și tensiune dureroasă;

*   dificultăți de masticație, respirație, mers prin miozită;

*   erupții urticariene, edeme periorbitare, ale feței și extremităților;

*   febră cu valori de  38-40°C , uneori persistentă;

*   tulburări neuropsihice: cefalee, amețeli, confuzie, delir, semne de iritație meningeană, comă;

*   tulburări respiratorii: durere toracică la inspir profund, tuse, expectorație hemoptoică;

*   tulburări cardiace: miocardită cu tahicardie, tulburări de ritm, modificări EKG (poate fi cauză de deces).

*   Convalescența coincide cu închistarea larvelor în mușchi și se manifestă prin retrocedarea treptată a semnelor clinice.

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

A.      Diagnostic hematologic

Evidențiază leucocitoză și eozinofilie de 7-8 % apărută în cursul săptămânii a doua și care se poate  menține 6 luni.

*   în formele de gravitate medie eozinofilia variază între 15-80 %;

*   în cazurile severe, în special terminale, eozinofilele pot dispare complet;

*   eozinofilia poate fi prezentă și în cazurile asimptomatice din focarul epidemic, ceea ce constituie un criteriu epidemiologic de diagnostic, alături de consumul cărnii.

B.Diagnosticul parazitologic

Constă în identificarea paraziților sau a larvelor în scaun sau în mușchi.

1. Identificarea paraziților adulți sau a larvelor în scaun se poate face la 2-3 zile de la ingerarea cărnii infestate, după administrarea unui purgativ salin.

2.Biopsia musculară evidențiază prezența parazitului la 3-4 săptămâni de la infestare, sub formă de larve libere, spiralate sau încapsulate, în timp ce chisturile calcificate apar mai târziu (după 5-6 săptămâni) și permit un diagnostic retrospectiv. Biopsia musculară se efectuează din mușchiul solear, de lângă tendonul achilean sau din deltoid. Fragmentul de mușchi excizat se comprimă între două lame de sticlă și se examinează la microscop.

            Rezultatul este condiționat de intensitatea infecției, de momentul efectuării biopsiei, în raport cu data infectării și de dimensiunea fragmentului de mușchi prelevat. De aceea, o biopsie pozitivă certifică existența infecției, însă o biopsie negativă nu o infirmă.

C. Diagnosticul serologic se bazează pe decelarea anticorpilor circulanți. Se utilizează o varietate de teste serologice: reacția de micro-precipitare larvară, reacția de fixare a complementului, reacția de hemaglutinare pasivă, reacția de aglutinare cu bentonită, imunofluorescență sau testul ELISA, care este considerat cel mai specific și cel mai sensibil.  Testele serologice devin pozitive după 3 săptămâni de la infecție și pot persista câtiva ani.

Deoarece oricare din testele serologice poate da rezultate fals negative, este indicat să se utilizeze în paralel cel puțin două metode. Valoarea diagnostică a testelor serologice crește, dacă la examene repetate se surprinde o schimbare în titrul anticorpilor sau trecerea de la un test negativ la unul pozitiv. 

D. Starea de alergie cutanată se testează prin intradermoreacția cu antigen extras din larve de Trichinella, care devine pozitivă din a doua săptămână de boală și rămâne pozitivă ani de zile după infecție, nediferențiind formele recente de infestație de cele vechi.

E. Teste enzimatice enzimele musculare (creatin fosfochinaza și lactat dehidrogenaza) sunt crescute la 50 % din bolnavi și se corelează cu electromiogramă anormală.

F. La animale boala evoluează asimptomatic, iar diagnosticul se precizează prin metode de laborator. Controlul animalelor sacrificate pentru consum (porc, mistreț, urs, nutrie, cal) se efectuează prin examen trichineloscopic și reprezintă cea mai simplă și mai operativă metodă pentru diagnosticul de certitudine al infestației cu Trichinella.

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1. Rezervor de infecție

*   animale sălbatice sau domestice: porci,cai, câini, pisici, urși, mistreți, vulpi, rozătoare.

2. Transmiterea

*   prin consumul de carne sau preparate din carne insuficient prelucrate termic; rezistența larvelor în acestea poate fi de 2-3 luni.

3. Receptivitatea

*   generală.

4. Imunitatea

*   de scurtă durată, reâmbolnăviri nelimitate.

Profilaxie și combatere

1. Măsuri față de izvorul de infecție

*   depistare: epidemiologic, clinic, laborator;

*   declarare: numerică, periodică: medicii care vor depista cazul, vor anunța compartimentul de epidemiologie local, în 24h de la depistare;

*   izolare: internare obligatorie, nefiind necesară izolarea.

2. Măsuri față de căile de transmitere

*   examenul trichinoscopic obligatoriu, pentru orice sacrificare de porcine sau pentru vânat;

*   deratizare periodică în gospodării particulare și în crescătorii;

*   distrugerea larvelor: refrigerare rapidă la –350C, congelare la –180C, timp de 3 luni sau la –250C, 10 zile, iradiere cu raze de cobalt, prelucrare termică la minim  +770C.

3. Măsuri față de receptivi

*   vor fi depistați toți cei care au consumat din alimentul presupus a fi contaminat;

*   nu există profilaxie specifică.

5.TRATAMENT

*   Tratament igieno-dietetic cu repaus fizic și dietă bogată în calorii;

*   Purgative și vermifuge administrate în stadiul intestinal;

*   Antihelmintice: Tiabendazol (Mintezol);

*   Corticoterapie și antihistaminice;

*   Tratament patogenetic.