Vaccinări Cuprinse în Programul Național de Imunizări

 

 

A. INTRODUCERE

În România, controlul bolilor prevenibile prin vaccinare este organizat în cadrul Programului Național de Imunizări, care asigură prevenția prin vaccinare sistematică și de masă împotriva poliomielitei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei, hepatitei B și a tuberculozei copilului.

B. PRINCIPALELE ETAPE, OBLIGATORII, ÎN REALIZAREA UNEI IMUNIZĂRI

1.       Întocmirea planului, cu evaluarea necesarului de produse biologice și de alte materiale.

2.       Catagrafia persoanelor vaccinabile.

3.       Asigurarea instrumentarului necesar.

4.       Instruirea personalului vaccinator.

5.       Informarea, mobilizarea populației.

6.       Programarea vaccinărilor (ore de program speciale).

7.       Înregistrarea corectă a datelor în registru, în fișa medicală și în carnetul de vaccinări, eliberarea dovezilor de vaccinare pentru personalul flotant.

8.       Recuperarea restanțelor, cei cu contraindicații temporare.

9.       Urmărirea reacțiilor postvaccinale.

C. EFICIENȚA VACCINĂRILOR, depinde de:

1.       Natura, calitatea stimulului antigenic utilizat și de :

*   calea de inoculare

*   doza de antigen

*   modul de administrare

2.       Particularitățile imunobiologice ale persoanei vaccinate:

*   vârstă

*   stare de nutriție

*   stări patologice, deficiențe imune, stress, etc.

3. Competența și responsabilitatea celui care vaccinează

D. ADMINISTRAREA VACCINURILOR

1. Instrucțiuni generale

Vaccinatorii trebuie să ia precauțiunile necesare pentru a diminua riscul de transmitere al bolilor.

Ei trebuie să fie imunizați contra hepatitei B, rujeolei și gripei.

Vaccinatorii își vor spăla mâinile înaintea vaccinării fiecărei persoane.

Seringile și acele utilizate la injectarea produselor imunobiologice trebuie să fie sterile.

2. Calea  și locul de administrare

*   Injectarea subcutanată (SC). Injecțiile SC vor fi administrate la sugari în coapsă, iar la copilul mare și adult în regiunea deltoidiană.

*   Injectarea intramusculară (IM). Locul preferat pentru injecțiile IM este fața anterolaterală a porțiunii superioare a coapsei sau mușchiul deltoid. De regulă, regiunea gluteală nu va fi utilizată pentru vaccinarea activă a sugarilor, copiilor sau adulților datorită riscului potențial de afectarea a nervului sciatic.

Locul anatomic recomandat:

*   pentru sugari (<12 luni), se recomandă fața anterioară a coapsei (oferă cea mai bogată masă musculară);

*   la copii (>12 luni) se poate utiliza deltoidul, dacă masa musculară este adecvată, sau fața anterolaterală a coapsei;

*   la adulți este recomandat deltoidul.

*   Injectarea intradermică. Vaccinul BCG se administrează la inserția mușchiului deltoid pe humerus, iar locul de elecție pentru inocularea PPD este fața volară a antebrațului. Cu bizoul orientat superior și acul paralel cu axa longitudinală a brațului/antebrațului se inseră acul până ce întreg bizoul a penetrat epidermul.

*   Vaccinările multiple. În cazul vaccinării simultane a două vaccinuri, sau a unui vaccin și a unei imunoglobuline, se recomandă ferm injectarea fiecăruia în locuri anatomice separate; se evită administrarea a două injecții intramusculare în același membru, în special când DTP-ul este unul dintre produsele administrate.

*   Regurgitarea vaccinului polio oral (VPOT): dacă, în raționamentul vaccinatorului, s-a irosit o cantitate de vaccin prin regurgitare, vomă etc., în primele 5-10 minute după administrare, o altă doză poate fi administrată în cadrul aceleiași ședințe. Dacă doza repetată nu este reținută, administrarea de vaccin nu se înregistrează în documente și aceeași doză de vaccin va fi administrată într-o ședință ulterioară.

3. Administrarea simultană a produselor imunobiologice

Vaccinurile inactivate:

*   pot fi administrate simultan în locuri anatomice diferite;

*   în cazul vaccinurilor asociate în mod obișnuit cu reacții locale sau sistemice, se preferă, dacă e posibil, administrarea lor în ocazii diferite.

Vaccinurile vii:

*   administrarea simultană a majorității vaccinurilor vii și inactivate  curent utilizate în practică, nu duce la diminuarea răspunsului de anticorpi sau creșterea ratelor de reacții adverse.

4. Vaccinarea nou-născuților prematuri

*   indiferent de greutatea la naștere, se face la aceeași vârstă cronologică și după aceeași schemă ca și în cazul nou-născuților la termen.

5. Alăptarea la sân

*   nu afectează imunizarea și nu reprezintă o contraindicație pentru administrarea vaccinurilor vii sau inactivate, fie mamei, fie copilului.

E. CONTRAINDICAȚIILE VACCINĂRII

a)       Contraindicații aplicabile tuturor vaccinurilor:

*   antecedente de anafilaxie sau reacții anafilactoide la vaccinuri sau constituentele vaccinurilor  (cu excepția persoanelor desensibilizate)

*   bolile acute cu evoluție clinică moderată ori severă, cu sau fără febră

b)       Cu excepția unor cazuri, persoanele imunocompromise nu vor primi vaccinuri vii

c)       Persoanele care au dezvoltat o encefalopatie în primele 7 zile după administrarea unei doze de DTP nu vor mai primi dozele următoare de DTP

d)       Persoanelor HIV pozitive, celor cu contacți de domiciliu HIV pozitivi sau cu imunocompetență alterată cunoscută  li se administrează vacccin polio inactivat VPI (dacă există) și nu VPOT.

F. PRECAUȚII

Anumite condiții medicale sunt considerate mai degrabă precauții decât contraindicații la vaccinare. În prezența acestor condiții unii medici vor decide să administreze vaccinul, întrucât în raționamentul lor beneficiile vaccinului depășesc riscurile pentru pacient.

 O astfel de decizie trebuie luată cu responsabilitate în cazul vaccinării cu DTP a unui copil care:

*   în primele 48 de ore după administrarea unei doze de DTP

*   a prezentat febră

*   a prezentat plânset persistent, neconsolabil timp de peste 3 ore;

*   a intrat în colaps sau stare se șoc sau

*   în primele trei zile după administrarea unei doze de DTP

*   a prezentat convulsii

Alte condiții medicale, adesea inadecvat considerate drept contraindicații la vaccinare: diareea, afecțiunile respiratorii ușoare cu sau fără febră, reacțiile locale ușoare sau moderate la dozele precedente de vaccin, terapia antimicrobiană curentă și faza de convalescență a bolilor acute.

Bolile febrile. Decizia de a administra sau amâna vaccinarea datorită unei boli febrile curente sau recente depinde de severitatea simptomelor și severitatea bolii. Toate vaccinurile pot fi administrate în siguranță și cu eficacitate persoanelor cu boli ușoare cum este diareea, infecțiile ușoare ale tractului respirator cu sau fără febră joasă, sau alte îmbolnăviri cu febră joasă. Sunt adunate dovezi clare că nevaccinarea copiilor cu afecțiuni ușoare impietează serios asupra eforturilor de obținere de acoperiri vaccinale convenabile. Majoritatea studiilor susțin că persoanele cu afecțiuni ușoare pot fi în siguranță și eficient vaccinate.

Persoanele cu afecțiuni febrile moderate sau severe vor fi vaccinate imediat după faza acută a bolii. Această precauție evită suprapunerea reacțiilor adverse la vaccin cu manifestările bolii sau ca manifestările bolii să fie atribuite vaccinului.

Examinarea medicală de rutină și măsurarea temperaturii nu sunt manevre obligatorii înaintea vaccinării unui sugar sau copil mic care este aparent sănătos. Ministerul Sănătății recomandă ca părintele/tutorele să fie întrebat dacă copilul este bolnav, să se amâne vaccinarea pentru cei cu boli cu clinică moderată sau severă și să se vaccineze copiii care nu au contraindicații.

G. REACȚII ADVERSE POSTVACCINALE

O reacție adversă postvaccinală indezirabilă este un accident medical care se produce după o vaccinare și este considerat a se datora acesteia. Din martie 1996 s-a introdus un Sistem de Supraveghere a Reacțiilor Adverse Postvaccinale Indezirabile (RAPI), cu declararea către autoritățile medicale de sănătate publică a următoarelor reacții adverse:

a)       toate cazurile de limfadenită consecutivă administrării B.C.G.

b)       toate abcesele la locul injectării vaccinului

c)       toate decesele pe care personalul sanitar sau publicul le corelează cu vaccinarea

d)       toate spitalizările pe care personalul sanitar sau publicul le corelează cu vaccinarea

e)       orice alt accident medical sever sau neobișnuit pe care personalul sanitar sau comunitatea le consideră legate de vaccinare

Corelarea unui eveniment cu vaccinarea se poate face în limita unei luni (cu excepția unor reacții adverse după vaccinarea BCG).

Raportarea se face telefonic în primele 24 h de la depistare medicului epidemiolog al județului.

Clasificarea reacțiilor adverse postvaccinale

1.       Reacții locale

*   abces la locul injectării

*   limfadenită

*   reacție locală severă

2.       Reacții care afectează sistemul nervos central

*   paralizia acută - paralizia polio asociată cu vaccinarea

*   sindrom Guillain-Barré   

*   encefalopatie

*   encefalită

*   meningită

*   convulsii

3.       Alte reacții secundare

*   reacții alergice - reacție anafilactică, șoc anafilactic

*   artralgii

*   febră

*   colaps

*   plâns persistent

*   sindrom toxico-septic

Investigarea RAPI se face de către personalul medical care a declarat cazul și/sau de către epidemiologi de la județ sau de la nivel central. Concluzia investigației permite interpretarea următoare:

*   RAPI indusă de vaccin - rezultat al reacției particulare a unui individ la un vaccin

*   RAPI coincidență - incidentul ar fi apărut independent de vaccinare și se mai poate constata la persoane neimunizate

*   RAPI de cauză necunoscută

Investigația se susține și prin examinări de laborator atât pentru analiza vaccinului, cât și pentru pacient.

H. ÎNREGISTRAREA ȘI RAPORTAREA VACCINĂRILOR

1. Evidența imunizărilor

În dispensar/cabinetul medical evidența vaccinărilor se ține astfel:

*   individual, în fișa medicală a copilului se consemnează tipul vaccinului, data administrării, lotul de fabricație;

*   în registrul de vaccinări și revaccinări se completează adresele de domiciliu, datele de vaccinare și situația reședinței.

2. Raportarea vaccinărilor

Raportarea vaccinărilor se face conform regulilor și metodelor Sistemului Sanitar Informațional. O evidență acurată și exactă a vaccinărilor este absolut necesară pentru raportare, evaluare și monitorizare.

 

I. CALENDARUL VACCINĂRILOR ÎN ROMÂNIA

Tabel 1. Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenți în cadrul Programului Național de Imunizări

 

Vârsta

Vaccin(uri)

Comentarii

0-7 zile

BCG, HepB

În maternitate

2 luni

DTP, VPOT, HepB

Simultan

4 luni

DTP, VPOT

Simultan

6 luni

DTP, VPO, HepB

Simultan

9-11 luni

rujeolic

 

12 luni

DTP, VPOT

Simultan

30-35 luni

DTP

 

7 ani (în clasa I)

DT, rujeolic

În campanii

9 ani (în clasa a III-a)

VPOT

În campanii

14 ani (în clasa a VIII-a)

DT, BCG

În campanii

la 24 ani

dT

Și la fiecare 10 ani ulterior

 

 

 

 

Tabel 2. Vârsta minimă admisă pentru inițierea vaccinării și intervalele minime admise între dozele de vaccin, pe tipuri de vaccin

 

Vaccinuri

Vârsta minimă pentru prima doză

Interval minim între doza 1 și 2

Interval minim între doza 2 și 3

Interval minim între doza 3 și 4

BCG

4-7 zile

 

 

 

DTP/DT

6 săptămâni

4 săptămâni

4 săptămâni

6 luni

VPOT

6 săptămâni

4 săptămâni

4 săptămâni

6 luni

Ruj

9 luni

1 lună

 

 

HepB

naștere

1 lună

2 luni

 

 


Tabel 3. Ghid pentru spațierea administrării de vaccinuri inactivate și vii

 

Combinația

Intervalul minim recomandat între doze

*   ³ 2 antigene inactivate

Pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze (a)

*   antigene vii și inactivate

Pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze (b)

*   ³ 2 antigene vii

Se păstrează un interval de 4 săptămâni între doze.

Totuși VPOT poate fi administrat oricând simultan sau după vaccinul antirujeolic, dacă este indicat.

a)       Dacă este posibil, vaccinurile care dau obișnuit reacții locale sau sistemice (antiholeric și antitifoidic) se vor administra în ședințe separate pentru a preveni cumularea reacțiilor.

b)       După VPOT se lasă obligatoriu un interval de 30 de zile înainte de administrarea unui antigen injectabil pe cale i.m., pentru a evita provocarea poliomielitei asociată cu vaccinarea. Dacă este posibil, se păstrează un interval de 3 săptămâni între vaccinul antiamaril și vaccinul antiholeric, dacă este indicat.

 

Tabel 4. Ghid pentru spațierea administrării de imunoglobuline și vaccinuri

 

Administrare simultană

Administrare nonsimultană

Combinația

Interval minim recomandat între doze

Produs administrat

Interval minim recomandat între doze

Primul

Secundul

IG  și Ag inactivat

Poate fi adm. simultan în locuri anatomice diferite sau la orice interval

IG

Ag inactivat

Nici unul

Ag inactivat

IG

Nici unul

IG și Ag viu

În general nu se administrează simultan (a)

IG

Ag viu

Depinde (a,b)

Ag viu

IG

2 săptămâni

 

a)       Excepție fac VPOT și vaccinul antiamaril care pot fi administrate oricând înainte, după sau simultan cu imunoglobulinele fără diminuarea substanțială a răspunsului imun.

b)       Convențional vaccinul rujeolic se administrează la 6 luni după:

*   administrarea de imunoglobuline pentru profilaxia rujeolei,

*   tratamentul cu imunoglobuline al purpurei trombocitare idiopatice sau al bolii Kawasaki,

*   transfuzii cu sânge total, masă eritrocitară, plasmă și produse plachetare.

Notă: vaccinul rujeolic este recomandat la copiii cu infecție HIV, dar este contraindicat la pacienții cu imunodeficiențe cunoscute.


J. VACCINĂRI OBLIGATORII, CUPRINSE ÎN P.N.I.

 

1. VACCINAREA BCG

Conținut: vaccin viu atenuat, preparat dintr-o tulpină de tip bovin obținută din tulpina originală Calmette-Guérin.

Prezentare: vaccinul este condiționat sub formă liofilizată în glutamat de sodiu cu 2 mg masă bacteriană pe fiolă, ce corespunde la 20 de doze vaccinale; are aspectul unei pulberi albe, neaderentă pe pereții fiolei. Pentru suspendare se utilizează mediul Sauton, 2ml soluție/fiolă.

Păstrare: la +40C și la întuneric.

Administrare: se inoculează strict intradermic 0,1ml vaccin în zona deltoidiană a brațului stâng. Injectarea corectă determină apariția unei papule de 5-6mm diametru, cu aspect de coajă de portocală. După 3 săptămâni la locul injectării apare un mic nodul, pielea suprajacentă fiind roșie și lucioasă. La 2-3 luni se delimitează o pustulă, apoi se formează o crustă centrală pe un fond eritematos. După aproximativ 3 luni de la vaccinare, prin eliminarea crustei rămâne o cicatrice depigmentată și ușor denivelată. Vaccinarea imunizantă trebuie să se soldeze cu o cicatrice vaccinală cu un diametru de cel puțin 3 mm.

Indicații:

*   primovaccinarea se face în primele 4-7 zile de la naștere (în maternitate) sau până la împlinirea vârstei de 2 luni, la nou-născuții cu greutate > 2500g, concomitent cu vaccinarea antihepatită B. “Citirea” cicatricei vaccinale se face între 5-10 luni. Copiilor cu cicatrice vaccinală < 3mm li se repetă vaccinarea BCG, fără testare prealabilă cu PPD.

*   revaccinarea se efectuează celor cu reacție negativă (0-9mm) cu  ocazia testării PPD, la 13-14 ani.

Contraindicația absolută este reacția pozitivă la tuberculină.

Testarea tuberculinică:

Se efectuează prin introducerea strict intradermică pe fața anterioară a antebrațului stâng, a unei cantități de 0,1ml soluție P.P.D. de 2 unități/0,1ml.

Fiolele de tuberculină P.P.D. se conservă la adăpost de lumină și la temperatura de + 40C (frigider).

Interpretarea reacției se face la 72 ore, luând în considerație numai papula intradermică palpabilă și cu denivelare față de tegumentele înconjurătoare, excluzând reacțiile eritematoase simple. Se măsoară, în milimetri, cel mai mare diametru transversal al reacției.

*   reacția se consideră negativă când are un diametru £ 0-9mm

*   reacția se consideră pozitivă când are un diametru ³ 10mm

Reacția pozitivă, dacă nu este datorită unei vaccinări B.C.G., atestată prin prezența cicatricei, traduce o stare de infecție bacilară. Ea însă nu ne informează asupra vechimii infecției și a gradului de activitate a acesteia, cu excepția surprinderii virajului tuberculinic.

Copiii preșcolari cu reacții > 10mm, precum și elevii și adolescenții cu reacții >15mm se vor controla radiologic pulmonar, dacă nu prezintă cicatrice vaccinală B.C.G. În cazul prezenței cicatricei vaccinale, controlul este indicat în caz de reacție generală febrilă sau reacție locală necrotică, flictenulară sau  cu diametru > 15mm la preșcolari și > 20mm la elevi și adolescenți.

Controlul radiologic se va efectua prin radiografie la copii 0-5 ani, prin radiofotografie la elevi și adolescenți.

 

2. VACCINAREA ANTIPOLIOMIELITICĂ

2.1.Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat (VPOT)

Conținut: vaccin trivalent viu atenuat și compensat

Prezentare: suspensie apoasă, de culoare roz

Păstrare: la congelator; după decongelare, păstrare la 4-80C timp de 1 lună.

Administrare: orală, prin picurarea vaccinului în cavitatea bucală a copilului. Dacă apar regurgitări sau vomă în primele 5-10 minute de la administrare, se repetă vaccinarea în cadrul aceleiași ședințe. Se recomandă interdicția consumului de lapte matern cu 3h înainte și după administrarea vaccinului.

            Se recomandă evitarea intervențiilor chirurgicale temporizabile și a administrării injecțiilor i.m. timp de 30 de zile postvaccinal. Stările febrile intercurente apărute în primele 6 săptămâni de la administrarea vaccinului se combat cu antipiretice.

Indicații: la nou-născuți, începând cu vârsta de 2 luni.

Protejează prin inducerea imunității umorale realizată de anticorpi neutralizanți, însoțită de o memorie imunologică persistentă, dublată de o imunitate locală prin stimularea formării IgA intestinale. Există riscul apariției unor accidente paralitice la vaccinați sau la contacții nevaccinați ai acestora. Riscul crește foarte mult la copiii imunosupresați. De aceea este contraindicat copiilor HIV+ sau cu imunodeficiență cunoscută, precum și contacților familiali ai acestora. Copiii cu contraindicații de vaccinare cu vaccinuri vii vor fi vaccinați cu VPI.

 

Schema de vaccinare:

Vârsta

VPOT

Observații

Primovaccinarea

doza 1

2 luni

0,2 ml (2 picături)

+ DTP, anti-hep.B

doza 2

4 luni

0,2 ml (2 picături)

+ DTP

doza 3

6 luni

0,2 ml (2 picături)

+ DTP, anti-hep.B

Revaccinarea I

12 luni

0,2 ml (2 picături)

 

Revaccinarea II

9 ani

0,2 ml (2 picături)

 

 

2.2. Vaccinul antipoliomielitic inactivat (VPI)

Conținut: vaccinul conține serotipurile 1, 2, 3 de virus poliomielitic, inactivat cu formol.

Păstrare: la +40C și la întuneric.

Administrare: parenterală.

Indicații: copiii HIV pozitivi sau cu imunodepresii de altă natură.

Stimulează producerea de anticorpi seroneutralizanți specifici, fără să inducă imunitate locală prin IgA secretorii la nivel intestinal. Imunogenitatea mai redusă face necesară continuarea imunizării după cele două doze de primovaccinare cu rapeluri la 5 ani. Avantajele vaccinării cu VPI: totala sa inocuitate și lipsa riscului poliomielitei de vaccinare.

 

3. VACCINAREA ANTIDIFTERICĂ

            Vaccinarea se realizează cu anatoxină difterică obținută de exotoxina bacilului difteric și detoxifiată. Anatoxina difterică este utilizată sub următoarele forme:

3.1. Trivaccinul diftero-tetano-pertussis (DTP)

Conținut: anatoxină difterică, anatoxină tetanică și vaccin corpuscular pertussis inactivat/ml, adsorbite pe fosfat de aluminiu 4mg/ml.

Prezentare: fiole a 0,5ml, cu aspect alb-lăptos  = 1 doză de vaccin

Păstrare: la 4-150C și  întuneric

Administrare: i.m profund

*   sugar: la nivelul coapsei, la unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare, la 2-3cm lateral de linia mediană

*   copil mare și adult: în mușchiul deltoid

Indicații: imunizare simultană, conform calendarului de vaccinări.

            Datorită componentei pertussis, în primele 7 zile după prima doză poate să apară encefalopatia. În funcție de condițiile clinice (febră ³ 40,50C, șoc/colaps, plâns persistent în primele 48h sau convulsii în primele 3 zile) se va continua vaccinarea cu DTP sau se va înlocui cu DT. În cazul administrării concomitente cu VPOT, copiii vor fi atent supravegheați și se combat ascensiunile febrile cu antipiretice.

3.2. Bivaccinul diftero-tetanic (DT)

Conținut: anatoxină difterică, anatoxină tetanică și 7mg fosfat de aluminiu /ml.

Prezentare: lichid cu aspect alb-lăptos, livrat în  fiole a 0,5ml (1 doză) sau 3 ml (6 doze). Preparatul dT utilizat în vaccinarea adultului are un conținut redus de anatoxină difterică.

Păstrare: la 4-150C și  întuneric

Administrare: i.m profund

*   sugar: la nivelul coapsei, la unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare, la 2-3cm lateral de linia mediană

*   copil mare și adult: în mușchiul deltoid

Indicații: utilizat la revaccinările III-IV din schema de vaccinare și la copiii cu C.I. și precauții de vaccinare pentru componenta pertussis.

 

Schema de vaccinare:

Vârsta

Vaccin

Observații

Primovaccinarea

doza 1

2 luni

0,5 ml i.m.

DTP

+ VPOT, anti-hep.B*

doza 2

4 luni

0,5 ml i.m.

+ VPOT

doza 3

6 luni

0,5 ml i.m.

+ VPOT, anti-hep.B*

Revaccinarea I

12 luni

0,5 ml i.m.

+ VPOT

Revaccinarea II

30-35 luni

0,5 ml i.m.

 

Revaccinarea III

7 ani

0,5 ml i.m.

DT

 

Revaccinarea IV

14 ani

0,5 ml i.m.

 

Revaccinarea V

24 ani

0,5 ml i.m.

dT

cu rapeluri  la 10 ani

 

* Pentru a evita vaccinarea dublă, din 1998 se folosește un vaccin tetravalent DTP și antihepatită B (Tritanrix -HB).

 

3.3. Anatoxina difterică purificată și adsorbită (ADPA)

Conținut: anatoxină difterică și 5mg fosfat de aluminiu /ml. ADPA tip adult conține 1/5 din  cantitatea de anatoxină difterică din vaccinul pentru copil.

Prezentare: lichid cu aspect alb-lăptos, livrat în  fiole a 0,5ml (1 doză) sau 3 ml (6 doze). ADPA tip adult este livrat în fiole de 1ml (1 doză).

Păstrare: la 4-150C și  întuneric

Administrare: i.m profund, în mușchiul deltoid.

Indicații: utilizat în cazul copiilor vaccinați corect în antecedente numai antitetanic, rămași nevaccinați antidifteric, purtători de bacil difteric cu titru de anticorpi antitoxici neprotector sau în focarele de difterie. Vaccinările și revaccinările >14 ani se efectuează ATPA tip adult, având în vedere creșterea riscului fenomenelor alergice (fenomen Arthus) la anatoxina difterică odată cu vârsta. Schema de vaccinare completă este identică cu cea a vaccinării DT  (număr doze, cantitate de vaccin/doză, intervale).

 

4. VACCINAREA ANTIPERTUSSIS

Conținut: intră în compoziția trivaccinului DTP.

În prezent se utilizează următoarele vaccinuri antipertussis:

*   vaccin corpuscular inactivat (suspensie de Bordetella pertussis)

*   vaccin acelular (combinații de componente purificate ale Bordetellei pertussis și toxoidul pertussis) - completează schemele de vaccinare cu vaccin corpuscular, la copilul mare, pentru a prelungi și îmbunătății răspunsul imun.

Prezentare, păstrare, administrare: vezi vaccinarea DTP

Indicații: vaccinarea antipertussis concomitent cu cea antidifterică și antitetanică. Cele 5 doze trebuiesc administrate până la vârste de 3 ani; peste 3 ani vaccinarea pertussis clasică este C.I. datorită riscului unor reacții neurologice. Reacțiile adverse sunt foarte frecvente, temporare și fără sechele. Encefalopatia postvaccinală este rară. Precauțiile în fața unor R.A. severe sunt descrise la vaccinarea DTP.

 

5.VACCINAREA ANTITETANICĂ

*   Anatoxina tetanică purificată și adsorbită pe fosfat de aluminiu (ATPA, VTA)

Conținut: 20 UB anatoxină/ml și 7mg fosfat de aluminiu

Prezentare: fiole de 0,5, 1, 5 sau 10ml și cu aspectul unui lichid alb lăptos

Păstrare: 4-150C, la întuneric

Administrare: 0,5ml/doză, strict i.m. în deltoid la adult și la nivelul coapsei (fața anterioară) sau în deltoid la copil.

Indicații: profilaxia tetanosului.

1. Vaccinarea antitetanică a copiilor: conform schemei de vaccinare prezentate la vaccinarea antidifterică (cu DTP, apoi cu DT)

2. Vaccinarea adulților

a)       Schema clasică

*        Primovacinarea

*        doza 1:

0,5ml ATPA i.m.

*        doza 2:

0,5ml ATPA i.m., la interval de 30 zile

*   Rapel I

0,5ml ATPA i.m., la 1 an de la primovaccinare

*   Rapel II

0,5ml ATPA i.m., la 5 ani de la primul rapel

b)       Vaccinarea rapidă: 0,5 ml ATPA i.m. în 3 doze (începând din ziua rănirii), la interval de câte 14 zile. Rapel la 1 an și la 5 ani, cu 0,5ml ATPA i.m.

c)       Revaccinarea de urgență: în cazul producerii unor plăgi tetanigene, persoanelor vaccinate corect în antecedente, se face cu 1 doză de 0,5ml ATPA i.m.

d)       Profilaxia tetanosului neonatorum:

*   gravide vaccinate - revaccinare în luna 7 și 1/2 a primei sarcini cu 0,5ml ATPA i.m.

*   gravide nevaccinate anterior sau incomplet vaccinate - primovaccinate complet cu 2 doze de ATPA i.m. la interval de 1 lună.

Revaccinarea cu ocazia sarcinilor următoare se va face doar dacă au trecut 10 ani de la ultima administrare.

Când nașterea s-a produs în condiții neigienice este necesară seroprofilaxia cu 500 UAI sau 200 UI imunoglobulină specifică IGUSAT și tratament cu penicilină  timp de 7-10 zile.

3.       Profilaxia pasivă:

*   Ig specifice antitetanice umane 250-500 UI i.m.

*   ser antitetanic heterolog 5000-10000 UI

Conduita profilactică și terapeutică în cazul plăgilor tetanigene

 

Starea de imunitate

Curățirea chirurgicală, aseptizarea plăgii

Tratamente cu antibiotice

ATPA

Ser heterolog antitetanic

Vaccinat complet

sau

revaccinat

DA

Penicilina 600.000-1.200.000 U.I. sau Moldamin, Eritromicină

în doze corespunzătoare

0,5 ml i.m.

NU*

Nevaccinat

DA

Penicilina 600.000-1.200.000 U.I. sau Moldamin, Eritromicină

în doze corespunzătoare

 

vaccinare rapidă

 

3.000 - 20.000 U.A.I. după desensibilizare

* Excepție cazurile de politraumatisme grave cu pierderi masive de sânge și persoanele infectate HIV la care se va administra i.m. în doză unică ser antitetanic (3.000 - 20.000 U.A.I. în raport cu vârsta și riscul tetanigen)

 

6. VACCINAREA ANTIRUJEOLICĂ

Conținut: vaccinul preparat de I.C. este un vaccin viu supraatenuat, preparat din tulpina Schwarz, obținut pe fibroblaști de embrion de găină.

Prezentare: sub formă liofilizată cu 1, 3, 5 sau 10 doze/fiolă, livrat cu diluantul necesar pentru reconstituire. Culoarea în formă liofilizată este alb-gălbui; după reconstituire devine galben-rozacee.

Păstrare: 2-80C; după reconstituire trebuie utilizat în max. 1h, chiar păstrat în casoletă cu gheață și la întuneric.

Administrare: 0,5ml vaccin,  s.c., în regiunea deltoidiană.

Indicații: imunizarea antirujeolică a copiilor fără antecedente de rujeolă, care au împlinit vârsta de 9 luni.

 

 

Schema de vaccinare:

Vârsta

Cantitate/doză

Observații

Primovaccinarea

9 luni

0,5ml s.c., în deltoid

 

 A doua vacinare

7 ani (cl.I)

0,5ml s.c., în deltoid

+ DT

 

 

Această schemă se suplimentează cu vaccinarea în campanii  cu:

*   vaccinarea copiilor de 7-14 ani și a băieților de 15-18 ani cu o singură doză consemnată în documentele medicale;

*   vaccinarea antirujeolică-antirubeolică a fetelor de 15-18 ani

În cazul vaccinului antirujeolic, contraindicațiilor generale li se adaugă reacțiile anafilactice severe la ou și condițiile de imunodeficiență cunoscută.

Vaccinarea se recomandă infectaților HIV, chiar și celor simptomatici, datorită complicațiilor severe ale rujeolei asupra acestei categorii de bolnavi. Vaccinul se va administra cu 2 săptămâni înainte de doza lunară de imunoglobuline pacienților HIV+ care primesc regulat imunoglobuline i.v.

7.Vaccinarea antihepatită B

Vaccinul utilizat este produs prin recombinare genetică, pe celule de drojdie de bere. Există vaccinuri care conțin fracțiuni preS ale AgHBs, produse prin recombinare genetică pe celule de mamifere (GenHevac B).

Prezentare:în seringi, preambalat sau în flacoane cu una sau mai multe doze.

Administrare: intramuscular, intradeltoidian, la adult și în treimea antero-externă a coapsei, la copilul mic

Indicații:

*   la nou-născuți, 3 doze de 0,5 ml, la 0, 2, 6 luni, intramuscular

*   personalul medico-sanitar, studenții la medicină, hemodializații, hemofilicii, partenerii sexuali ai celor cu AgHBs pozitiv: 3 doze de 1 ml, administrate la 0,1, 6 luni.

*   vaccinarea de urgență, cu 3 doze la interval de o lună, cu rapel la 1 an, în caz de expunere accidentală și la nou-născuții din mame AgHBs pozitive, în asociere cu imunoglobuline specifice antihepatită B, în doză de 0,06ml/kg, intramuscular, la copil și 5 ml la adult.

Revaccinarea se face la 5 ani, durata protecției este de 5-10 ani.

Există persoane care nu răspund la vaccinare (non responders).

Contraindicații: reacții anafilactice la drojdia de bere.

Efecte adverse posibile: reacții locale ușoare, dureri abdominale, cefalee, astenie, erupții, subfebrilități.

Dozaj: până la 10 ani 10 micrograme/0,5 ml; peste 10 ani, 20 micrograme/1 ml.

Titru de anticorpi, minim protector: 10 miliUI/ml.

 

VACCINAREA ANTIGRIPALĂ (necuprinsă în vaccinările obligatorii din PNI)

Conținut: O.M.S. decide anual compoziția vaccinului, pentru a reflecta tulpinile circulante de virus gripal A și B în sezonul respectiv. Vaccinurile în uz sunt fie corpusculare inactivate, fie antigenice (hemaglutinina și neuraminidaza).

Prezentare: suspensie injectabilă, ambalat în fiole sau seringi preîncărcate, funcție de firma producătoare.

Păstrare: 2-80C (în frigider); nu se congelează. A nu se a depăși data înscrisă pe ambalaj.

Administrare: profund i.m.

Indicații: recomandat în profilaxia gripei, în special persoane > 65 ani și copii, bolnavi cronici și imunodeprimați, persoane instituțonalizate, personal medical și grupe populaționale de importanță socială deosebită. Vaccinarea se practică preferabil în presezon epidemic (lunile octombrie-noiembrie).

Dozare, în funcție de firma producătoare:

*   copii > 6 luni -35 luni: 0,25ml (în doză)

Pentru copiii care nu au mai fost vaccinați sau infectați cu virus gripal este necesar un rapel de 0,25ml la un interva de 4 săptămâni după primovaccinare.

*   adulți și copii > 36 luni: 1 doză de 0,5ml

Răspunsul imun devine protector la două săptămâni de la administrarea vaccinului.

C.I.:

*   alergie la ouă sau la oricare din constituienții vaccinului

*   în caz de boală febrilă sau infecție acută, vaccinarea trebuie amânată