Ordin nr. 219 din 1 aprilie 2002

Print Friendly
Share Button

pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 6 iunie 2002

Ministrul sănătăţii şi familiei,
având în vedere prevederile Legii nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 426/2001,
văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale de sănătate publică nr. DB 3.421 din 1 aprilie 2002,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare,
emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 2. – Se aprobă Metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, prevăzută în anexa nr. 2.
Art. 3. – Se aprobă Condiţiile de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite, a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, prevăzute în anexa nr. 3.
Art. 4. – Se aprobă utilizarea următoarelor formulare prevăzute în anexele nr. 4-7: formular pentru înscrierea cântăririlor trimestriale pentru fiecare secţie, compartiment sau laborator, chestionar pentru evaluarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, formular de identificare pentru transport şi eliminare finală, tabele centralizatoare pentru cantităţile de deşeuri rezultate din activităţi medicale, produse în secţii, compartimente şi laboratoare.
Art. 5. – Se aprobă utilizarea pictogramei „Pericol biologic” prevăzute în anexa nr. 8.
Art. 6. – Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 7. – În toate unităţile sanitare activităţile legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale fac parte din obligaţiile profesionale şi vor fi înscrise în fişa postului fiecărui salariat.
Art. 8. –
Sumele necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei unităţi sanitare.
Art. 9. – Introducerea şi aplicarea prevederilor prezentului ordin şi elaborarea planului anual privind gestionarea deşeurilor sunt obligatorii pentru obţinerea autorizaţiei sanitare sau pentru acreditarea unităţilor sanitare.
Art. 10. – (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin unităţile în care se desfăşoară activităţi medicale vor elabora, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale.
(2) Planul de gestionare prevăzut la alin. (1) este analizat şi actualizat anual.
(3) Planul de gestionare prevăzut la alin. (1) este cuprins în documentaţia necesară pentru autorizarea sanitară a unităţilor în care se desfăşoară activităţi medicale.
Art. 11. – În termen de 6 luni de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Sănătăţii şi Familiei va elabora standardul naţional care aprobă metodele specifice de testare a rezistenţei la acţiuni mecanice pentru recipientele de colectare a deşeurilor înţepătoare-tăietoare, rezultate din activitatea medicală, de producţie românească.
Art. 12. – Nerespectarea prevederilor prezentului ordin se sancţionează conform Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 13. – Direcţia generală de sănătate publică, Direcţia generală a bugetului sănătăţii, Inspecţia Sanitară de Stat, Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, ministerele cu reţea sanitară proprie şi unităţile care desfăşoară activităţi medicale, indiferent de forma de organizare, vor aduce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.
Art. 14. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii nr. 663/1999 privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale.
Art. 15. – Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartoş

Bucureşti, 1 aprilie 2002.
Nr. 219.

ANEXA Nr. 1

NORME TEHNICE
privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale

Ministerul Sănătăţii şi Familiei

Normă tehnică

din 1 aprilie 2002

privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 6 iunie 2002

 

CAPITOLUL I
Obiective şi domenii de aplicare

Art. 1. – Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale (norme tehnice) reprezintă reglementarea modului în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină aceste deşeuri, o atenţie deosebită acordându-se deşeurilor periculoase pentru a preveni astfel contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate.
Art. 2. – (1) Prezentele norme tehnice se aplică de către toate unităţile în care se desfăşoară activităţi medicale în urma cărora sunt produse deşeuri, indiferent de forma de organizare.
(2) Producătorul de deşeuri este răspunzător pentru îndepărtarea şi eliminarea deşeurilor rezultate din activitatea sa.
(3) Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu prioritate programe, strategii de management şi proceduri medicale care să prevină producerea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil cantităţile produse.
(4) Unităţile sanitare elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu codurile de procedură, pe baza reglementărilor în vigoare.
Art. 3. – Producătorii de deşeuri au următoarele obligaţii:
a) să diminueze cantităţile de deşeuri ce urmează să fie eliminate, încă din etapa de producere, prin toate mijloacele disponibile;
b) să promoveze reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri care se pretează la aceste operaţiuni;
c) să separe la locul de producere deşeurile periculoase de cele nepericuloase.
Art. 4. – Prezentele norme tehnice se aplică în toate unităţile sanitare care produc deşeuri, şi anume:
a) producătorii mari:
– spitalele judeţene şi municipale;
– clinicile universitare;
– institutele de cercetare medicală şi farmaceutică;
– Agenţia Naţională a Medicamentului;
– institutele de medicină legală;
– serviciile judeţene de medicină legală;
– unităţile preclinice din universităţile şi facultăţile de medicină şi farmacie;
– unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi a produselor biologice;
b) producătorii medii:
– centrele de diagnostic şi tratament;
– centrele de transfuzii;
– centrele de recoltare şi conservare a sângelui;
– laboratoarele;
– serviciile de prosectură ale spitalelor;
– spitalele de pneumologie;
cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice;
– spitalele şi clinicile particulare;
c) producătorii mici:
– laboratoarele de tehnică dentară;
– laboratoarele de sănătate mentală;
– spitalele de bolnavi psihici cronici;
– spitalele de recuperare;
– bazele de tratament balnear;
– sălile de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare;
– centrele de plasament;
– centrele de îngrijire şi asistenţă;
– cabinetele medicale din instituţii, întreprinderi, şcoli, licee, grădiniţe;
– cabinetele pentru realizarea tatuajelor;
– centrele pentru tratamente cosmetice/înfrumuseţare;
– unităţile farmaceutice – farmacii, drogherii;
– centrele de optică medicală;
– centrele de acupunctură.
Art. 5. – Prezentele norme tehnice nu se referă la gestionarea deşeurilor radioactive a căror gestionare este prevăzută în reglementări specifice.

CAPITOLUL II
Definiţii

Art. 6. – Prin prezentul ordin sunt definiţi următorii termeni:
a) deşeurile rezultate din activităţi medicale – toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase, care se produc în unităţile sanitare;
b) deşeurile nepericuloase – deşeurile a căror compoziţie este asemănătoare cu cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi pentru mediu;
c) deşeurile periculoase – deşeurile rezultate din activităţi medicale, care constituie un risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi care sunt generate în unitatea sanitară în cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor şi recuperare medicală, inclusiv de cercetare medicală şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a medicamentelor şi produselor biologice;
d) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice – deşeurile care includ ţesuturile şi organele, părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii şi din alte proceduri medicale; în această categorie se includ şi animalele de laborator utilizate în activitatea de diagnostic, cercetare şi experimentare;
e) deşeurile infecţioase – deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt contaminate cu sânge ori cu alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor;
f) deşeurile chimice şi farmaceutice – substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corosive ori inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene;
g) deşeurile înţepătoare-tăietoare – deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere;
h) deşeurile radioactive – deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive;
i) unitatea sanitară – orice unitate publică sau privată care desfăşoară activităţi cu profil sanitar;
j) activitatea medicală – orice activitate de diagnostic, prevenţie, tratament, monitorizare şi recuperare a stării de sănătate, care implică sau nu implică utilizarea de instrumente, echipamente ori aparatură medicală;
k) sistemul de gestionare a deşeurilor – totalitatea activităţilor de colectare separată la locul de producere, ambalare, depozitare intermediară, transport şi eliminare finală;
l) depozitarea temporară – păstrarea pe o perioadă limitată a deşeurilor ambalate corespunzător în spaţii special destinate şi amenajate, până la preluarea şi transportul lor la locul de eliminare finală;
m) eliminarea finală – totalitatea metodelor şi tratamentelor fizice, chimice şi biologice aplicate deşeurilor periculoase rezultate din activităţile medicale, care vizează eliminarea pericolelor şi riscurilor potenţiale asupra mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi reducerea volumului de deşeuri;
n) incinerarea deşeurilor – arderea deşeurilor în instalaţii speciale, denumite incineratoare, cu asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce determină neutralizarea deşeurilor, utilizându-se echipamente de reţinere şi purificare a gazelor;
o) depozitarea sanitară – depozitarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală în locuri special amenajate, denumite depozite de deşeuri periculoase sau nepericuloase. Deşeurile periculoase sunt depozitate în depozitul de deşeuri după ce au fost supuse tratamentelor de neutralizare;
p) fişa internă a gestiunii deşeurilor – formularul de păstrare a evidenţei deşeurilor produse în unităţile sanitare, cu date privind circuitul complet al deşeurilor de la producere şi până la eliminarea finală a acestora, conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor.

CAPITOLUL III
Clasificări

Art. 7. – Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe criterii practice, după cum urmează:
1. deşeurile nepericuloase sunt deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor de distribuire a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca deşeurile menajere. Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase. Următoarele materiale se includ în categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice etc.;
2. deşeurile periculoase se clasifică în:
a) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice, care cuprind părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale;
b) deşeurile infecţioase sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor, de exemplu: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite etc.;
c) deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infecţios. Aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale;
d) deşeurile chimice şi farmaceutice sunt deşeurile care includ serurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit vor fi considerate deşeuri chimice, de exemplu: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive etc.
Art. 8. – Materialele folosite în practica medicală, care sunt de utilizare îndelungată (nu de unică utilizare), pot fi recuperate, refolosite şi reciclate după ce au fost supuse procesului de sterilizare adecvat. Materialele şi instrumentele care se pot refolosi, utilizate la efectuarea analizelor de laborator, sunt şi ele supuse sterilizării.

 

CAPITOLUL IV
Colectarea la locul de producere (sursă)

Art. 9. – Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.

CAPITOLUL V
Ambalarea deşeurilor

Art. 10. – Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul.
Art. 11. – Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare sunt:
a) galbenpentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi farmaceutice);
b) negrupentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
Art. 12. Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma „Pericol biologic”. Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: „Inflamabil”, „Corosiv”, „Toxic” etc.
Art. 13. – Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi cu pictograma „Pericol biologic”. Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de înaltă densitate pentru a avea rezistenţă mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său. Grosimea polietilenei din care este confecţionat sacul este cuprinsă între 50-70 µ.
Art. 14. Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma „Pericol biologic”. Cutiile se avizează din punct de vedere sanitar de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei – Direcţia generală de sănătate publică.
Art. 15. – Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare trebuie să aibă următoarele caracteristici:
a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să împiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile înţepătoare-tăietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din exteriorul unităţii sanitare;
b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba română. Inscripţia trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma „Pericol biologic”, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive;
c) să fie avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei după ce a fost supus procedurilor de testare specifică a rezistenţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către laboratoare acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor determinând calitatea produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să îşi modifice nici una dintre caracteristicile privitoare la structură, formă, culoare.
Art. 16. – În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise la art. 14 şi 15, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma „Pericol biologic”. Termosuturile sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. La confecţionarea sacului trebuie să se respecte cerinţele art. 13.
Art. 17. – Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de polietilenă cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă, marcate cu galben şi cu pictograma „Pericol biologic”.
Art. 18. – Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-tăietoare au marcaj galben, sunt inscripţionate „Deşeuri medicale” şi poartă pictograma „Pericol biologic”. Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor menajere.
Art. 19. – Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din polietilenă cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii trebuie să fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate şi supuse dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele beneficiarului.
Art. 20. – În cazul înhumării în cimitire părţile anatomice sunt ambalate şi refrigerate, după care se vor depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente. Aceste cutii au un marcaj specific.
Art. 21. – Animalele de laborator urmează ciclul de eliminare a deşeurilor periculoase chiar şi după autoclavare.
Art. 22. Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului („Inflamabil”, „Corosiv”, „Toxic” etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor legale privind deşeurile chimice periculoase.
Art. 23. – Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscripţionaţi „Deşeuri nepericuloase”. În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori.
Art. 24. – Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare a secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.

 

CAPITOLUL VI
Depozitarea temporară

Art. 25. – Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare.
Art. 26. – Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală.
Art. 27. – Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară. Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru depozitare temporară le vor construi sau le vor amenaja ulterior.
Art. 28. – Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate;
b) un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igienă în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.
Art. 29. – Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită depozitarea temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase este o zonă cu potenţial septic şi trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. Spaţiul de depozitare trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute care să nu permită descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în scopul prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).
Art. 30. – Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 426/2001, şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei.

 

CAPITOLUL VII
Transportul

Art. 31. – Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale.
Art. 32. – Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
Art. 33. – Transportul extern (în afara unităţii sanitare) al deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare, elaborate de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
Art. 34. – Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de eliminare finală se face pe rute avizate de Direcţia de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art. 35. – Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special şi avizat sanitar de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
Art. 36. – Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie să răspundă următoarelor cerinţe minime:
a) compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistente la agenţii chimici folosiţi la dezinfecţie;
b) să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
c) să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat containerelor, pentru a se evita pierderile de orice fel din timpul transportului;
d) să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident.
Art. 37. – Conducătorul auto trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la natura încărcăturii şi la normele de igienă privind deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală.

 

CAPITOLUL VIII
Eliminare finală

Art. 38. – Eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deşeuri.
Art. 39. – Deşeurile periculoase produse de unităţile sanitare trebuie eliminate prin procedee autorizate, specifice fiecărei categorii de deşeuri.
Art. 40. – Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru starea de sănătate a populaţiei.
Art. 41. – Metodele folosite pentru eliminarea finală a deşeurilor rezultate din activitatea medicală sunt:
a) incinerarea – incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare;
b) depozitarea în depozitul de deşeuri – la nivelul unităţii sanitare deşeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, cum ar fi: autoclavare, dezinfecţie chimică, dezinfecţie cu microunde, încapsulare, iradiere, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.
Art. 42. – (1) Deşeurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale şi se includ în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale.
(2) Excepţie fac resturile alimentare provenite din spitalele de boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.

 

CAPITOLUL IX
Evidenţa cantităţilor de deşeuri produse de unitatea sanitară

Art. 43. – Fiecare producător este obligat să cunoască cantităţile de deşeuri produse.
Art. 44. – Pentru cunoaşterea cantităţilor de deşeuri produse în unitatea sanitară se aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru culegerea periodică a datelor şi pentru calcularea cantităţilor medii lunare, conform anexei nr. 2.

 

CAPITOLUL X
Înregistrarea datelor privind deşeurile periculoase predate
contractanţilor de servicii pentru transport şi eliminare finală

Art. 45. Înregistrarea datelor reprezintă controlul ciclului producere-transport-eliminare finală de către producător.
Art. 46. – Formularul de identificare pentru transportul şi eliminarea finală a deşeurilor periculoase care părăsesc unitatea producătoare în scopul eliminării finale, conform anexei nr. 6, se completează şi se semnează în 3 exemplare de către producător şi transportator la predarea/primirea fiecărui transport. Un exemplar rămâne la producător, iar celelalte două exemplare se semnează de către agentul economic care efectuează operaţiunea de eliminare finală. După eliminarea finală un exemplar rămâne la agentul economic care a efectuat operaţiunea de eliminare finală, iar al treilea exemplar se returnează prin poştă la producător de către agentul economic care a făcut operaţiunea de eliminare finală.
Art. 47. – Formularul de identificare pentru transportul şi eliminarea finală a deşeurilor conţine următoarele date:
a) datele de identificare pentru unitatea producătoare şi pentru agenţii economici prestatori de servicii de transport şi eliminare finală;
b) cantităţile de deşeuri periculoase trimise, transportate şi tratate;
c) data şi ora pentru fiecare etapă (predare/primire pentru transport, predare/primire la agentul economic care va face eliminarea finală);
d) numele şi semnăturile responsabililor, pentru fiecare etapă, din partea producătorului şi din partea prestatorilor de servicii care au primit/predat deşeurile şi au aplicat procedeul de eliminare stipulat în contract;
e) procedura de eliminare finală utilizată.

 

CAPITOLUL XI
Educarea şi formarea personalului

Art. 48. – Pentru aplicarea prezentului ordin personalul responsabil cu gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală trebuie instruit sub coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei – Direcţia generală de sănătate publică.
Art. 49. Unitatea este obligată să asigure educarea şi formarea profesională continuă pentru angajaţi, în următoarele situaţii:
a) la angajare;
b) la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post;
c) la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;
d) la introducerea de tehnologii noi;
e) la recomandarea medicului Serviciului de prevenire şi control ale infecţiilor nozocomiale (SPCIN) sau a medicului delegat cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, care a constatat nereguli în aplicarea codului de procedură, precum şi la recomandarea inspectorilor sanitari de stat;
f) la recomandarea coordonatorului activităţii de protecţie a mediului;
g) periodic, indiferent dacă au survenit sau nu schimbări în sistemul de gestionare a deşeurilor.
Art. 50. – Perioada dintre două cursuri succesive va fi stabilită de medicul SPCIN, coordonatorul activităţii de protecţie a mediului sau de medicul delegat cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, dar nu va depăşi 12 luni.
Art. 51. – Personalul implicat în sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să cunoască:
a) tipul şi cantităţile de deşeuri produse în unitate;
b) riscurile pentru mediu şi sănătatea umană în fiecare etapă a ciclului de eliminare a deşeurilor;
c) planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase.

 

CAPITOLUL XII
Responsabilităţi în domeniul gestionării deşeurilor
rezultate din activităţile medicale

Art. 52. – Directorul unităţii:
a) iniţiază programul de introducere a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;
b) prevede fondurile necesare pentru asigurarea funcţionării sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;
c) nominalizează persoanele responsabile cu activităţile specifice sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;
d) controlează modul în care funcţionează sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase;
e) aprobă planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a codurilor de procedură ale sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase din unitate;
f) aprobă planul de formare profesională continuă.
Art. 53. – Coordonatorul activităţii de protecţie a mediului:
a) elaborează şi supune spre aprobare conducerii planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a codurilor de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase;
b) coordonează şi răspunde de sistemul de gestionare a deşeurilor în unitatea sanitară;
c) stabileşte codul de procedură a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;
d) evaluează cantităţile de deşeuri periculoase şi nepericuloase produse în unitatea sanitară;
e) coordonează investigaţia-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor; în acest sens are toate atribuţiile coordonatorului echipei de investigare, conform anexei nr. 2;
f) supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor periculoase;
g) propune şi alege metodele de tratare şi soluţia de eliminare finală într-un mod cât mai eficient a deşeurilor periculoase în cadrul unităţii sanitare;
h) propune directorului unităţii agentul economic prestator de servicii de transport şi eliminarea finală a deşeurilor;
i) colaborează cu medicul-şef SPCIN sau cu medicul delegat cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale în scopul derulării unui sistem de gestionare corect şi eficient a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.
Art. 54. – Medicul-şef SPCIN sau medicul delegat cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale:
a) participă la stabilirea codului de procedură a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;
b) participă la buna funcţionare a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;
c) supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor periculoase;
d) răspunde de educarea şi formarea continuă a personalului;
e) elaborează şi aplică planul de educare şi formare continuă;
f) participă la coordonarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.
Art. 55. – Şeful serviciului administrativ:
a) asigură şi răspunde de aprovizionarea unităţii cu materiale necesare sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;
b) asigură şi răspunde de întreţinerea instalaţiilor de incinerare din incinta unităţii (dacă este cazul);
c) controlează respectarea condiţiilor tehnice stipulate în contractul încheiat cu agenţii economici care prestează activităţile de transport şi eliminarea finală a deşeurilor periculoase.
Art. 56. – Medicul şef de secţie:
a) controlează modul în care se aplică codul de procedură stabilit pe secţie;
b) participă la realizarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor;
c) semnalează imediat directorului adjunct economic şi şefului serviciului administrativ deficienţele în sistemul de gestionare a deşeurilor.
Art. 57. – Medicul care îşi desfăşoară activitatea în sistem public sau privat, în spital, sau, după caz, ca medic de familie, medic de întreprindere, medic şcolar, medic stomatolog, medicul unităţii militare, medicul penitenciarului:
a) supraveghează modul în care se aplică codul de procedură stabilit în sectorul lui de activitate;
b) aplică procedurile stipulate de codul de procedură;
c) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.
Art. 58. – Asistenta-şefă:
a) răspunde de aplicarea codului de procedură;
b) prezintă medicului şef de secţie sau coordonator planificarea necesarului de materiale pentru sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase;
c) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.
Art. 59. – Asistenta:
a) aplică procedurile stipulate de codul de procedură;
b) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.
Art. 60. – Infirmiera:
a) aplică procedurile stipulate de codul de procedură;
b) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.
Art. 61. – Îngrijitoarea pentru curăţenie:
a) aplică procedurile stipulate de codul de procedură;
b) asigură transportul deşeurilor pe circuitul stabilit de codul de procedură;
c) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.

 

ANEXA Nr. 2

METODOLOGIA
de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind
deşeurile rezultate din activităţile medicale

Ministerul Sănătăţii şi Familiei

Metodologie

din 1 aprilie 2002

de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 6 iunie 2002

1. Introducere
Culegerea datelor referitoare la deşeurile rezultate din activităţile medicale se va face prin metoda investigaţiei-sondaj şi este necesară pentru completarea bazei naţionale de date privind deşeurile şi pentru evidenţa gestiunii deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999.
Deşeurile radioactive sunt gestionate în România conform Normelor republicane de securitate nucleară; regimul de lucru cu surse radioactive.
2. Echivalenţa definiţiilor utilizate pentru categoriile de deşeuri cu denumirile din Catalogul European al Deşeurilor
Denumirile categoriilor de deşeuri definite mai sus sunt corespondente cu următoarele denumiri din Catalogul European al Deşeurilor cuprins în Hotărârea Guvernului nr. 155/1999:
2.1. deşeurile nepericuloase corespund codului 18 01 04 şi sunt deşeuri ale căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (cum ar fi: îmbrăcăminte, lenjerie, aparate ghipsate, scutece);
2.2. deşeurile anatomo-patologice corespund codului 18 01 02 – fragmente din organe şi organe umane, incluzând recipiente pentru sânge şi sânge conservat;
2.3. deşeuri infecţioase corespund codului 18 01 03 – alte deşeuri ale căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de exemplu: seringi folosite);
2.4. deşeurile înţepătoare-tăietoare corespund codului 18 01 01 – obiecte ascuţite (de exemplu: ace folosite);
2.5. deşeuri chimice şi farmaceutice corespund codului 18 01 05 – substanţe chimice şi medicamente expirate.
3. Investigaţia-sondaj
Investigaţia-sondaj este acţiunea de culegere şi analiză a datelor şi a informaţiilor privind sistemul de gestionare a deşeurilor din unitatea sanitară, cantitatea produsă pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999.
3.1. Obiectivele investigaţiei-sondaj
Principalele obiective ale investigaţiei-sondaj sunt următoarele:
3.1.1. Evaluarea sistemului folosit pentru gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale în unitatea respectivă: descrierea situaţiei actuale privind colectarea separată la locul de producere, ambalarea, depozitarea intermediară, transportul, eliminarea finală, codurile de proceduri şi sistemul de formare a personalului, prin completarea chestionarului (anexa nr. 5).
3.1.2. Măsurarea prin cântărire a deşeurilor produse într-un anumit interval, înscrierea datelor în formular (anexa nr. 4) şi calcularea cantităţilor de deşeuri produse în unitatea sanitară, cantităţile totale şi medii.
3.1.3. Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru personalul unităţii sanitare, pacienţi şi pentru populaţia generală, managementul riscurilor legate de gestionarea deşeurilor periculoase, informarea şi educarea personalului.
3.2. Echipa de investigaţie
Echipa de investigaţie este formată din coordonator şi membrii echipei. Atât coordonatorul, cât şi membrii echipei sunt persoane calificate din unitatea sanitară respectivă şi/sau din Direcţia de sănătate publică.
3.2.1. Atribuţiile coordonatorului echipei de investigaţie
Principalele atribuţii ale coordonatorului echipei de investigaţie sunt următoarele:
– conduce întreaga activitate de investigaţie desfăşurată în unitatea sanitară respectivă;
– stabileşte componenţa echipei de investigaţie şi coordonează activitatea ei;
– instruieşte membrii echipei care participă la investigaţie;
– supraveghează şi verifică modul în care se aplică metodologia;
– urmăreşte corectitudinea înscrierii de către membrii echipei a cantităţilor de deşeuri;
– efectuează analiza datelor culese;
– elaborează şi semnează raportul final al investigaţiei;
– prezintă raportul final spre semnare directorului unităţii sanitare;
– comunică raportul de investigare la direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi la Institutul de Sănătate Publică Bucureşti la următoarele date: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 decembrie ale fiecărui an.
3.2.2. Atribuţiile membrilor echipei de investigaţie
Principalele atribuţii ale membrilor echipei de investigaţie sunt următoarele:
– instruiesc întregul personal medical în scopul participării la investigaţie;
– aplică metodologia;
– urmăresc şi verifică modul în care se respectă metodologia de către personalul medical;
– asistă şi participă la cântăriri şi înscriu cantităţile măsurate în tabel;
– calculează cantităţile totale, cantităţile medii şi participă la analiza datelor.
4. Metodologia de culegere a datelor
4.1. Metodologia de culegere a datelor referitoare la deşeurile rezultate din activităţile medicale cuprinde următoarele etape necesare pentru descrierea sistemului de gestionare a deşeurilor produse în unităţile sanitare, pentru determinarea cantităţii de deşeuri produse într-o anumită perioadă şi pentru calcularea cantităţilor în vederea completării fişei interne de gestionare a deşeurilor:
– instruirea personalului;
– metoda de lucru;
– modul de calculare a mediilor cantităţilor de deşeuri produse, pentru baza naţională de date;
– modul de calculare a cantităţii totale de deşeuri lunare pentru completarea fişelor interne de gestionare a deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999.
4.2. Instruirea personalului implicat în realizarea investigaţiei-sondaj
Pentru realizarea investigaţiei-sondaj se impune colaborarea cu întregul personal al unităţii sanitare, personal implicat direct în activităţi legate de gestionarea deşeurilor. Personalul unităţii sanitare este reprezentat de:
– directorul economic al unităţii sanitare;
– asistentul-şef al unităţii sanitare;
– medicii şi asistenţii-şefi ai secţiilor sau compartimentelor;
– coordonatorul activităţii de protecţie a mediului;
– medicul-şef al Serviciului de prevenire şi control al infecţiilor nozocomiale (SPCIN);
– infirmierele;
– îngrijitoarele pentru curăţenie.
4.3. Instruirea constă în scurte întâlniri organizate cu personalul, în cadrul cărora se prezintă metodologia. În cadrul întâlnirii de informare se vor stabili punctele de colectare a deşeurilor, în aşa fel încât să nu existe alte căi de înlăturare a deşeurilor clinice sau să se ocolească punctul de cântărire. Documentele pe care echipa de investigaţie le face cunoscute personalului sunt următoarele:
1. chestionar pentru evaluarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale (anexa nr. 5). Se completează de investigatorul-şef pentru întreaga unitate sanitară;
2. formular pentru înscrierea cântăririlor pentru fiecare secţie, compartiment, laborator (anexa nr. 4). Se completează de membrul echipei de investigaţie care asistă la cântăriri, pentru fiecare secţie, compartiment sau laborator;
3. material scris conţinând condiţiile de colectare separată la sursă a deşeurilor, pe categorii (anexa nr. 3).
4.4. Metoda de lucru
4.4.1. Periodicitatea efectuării investigaţiei-sondaj
Investigaţia-sondaj trebuie să se desfăşoare o dată pe trimestru, pentru a se surprinde variaţiile cantităţilor de deşeuri în funcţie de anotimp, şi trebuie să se realizeze în zilele de marţi, miercuri şi joi, pentru a se surprinde variaţiile cantităţilor de deşeuri din mijlocul săptămânii. Se va stabili şi se va comunica personalului orarul cântăririlor: 3 cântăriri în 24 de ore, o perioadă de 48 de ore, astfel: se începe colectarea marţi la ora 8,00, prima cântărire va fi făcută marţi la ora 14,00, se continuă cu cântăririle marţi la ora 20,00, miercuri la ora 8,00, 14,00 şi 20,00, iar ultima cântărire se face joi la ora 8,00.
4.4.2. Colectarea deşeurilor pe categorii
Etapa de colectare separată a deşeurilor la locul de producere pe 3 categorii este urmată de cântărire. Categoriile de deşeuri sunt:
– deşeuri asimilabile celor menajere;
– deşeuri înţepătoare-tăietoare;
– deşeuri infecţioase.
Deşeurile colectate pe cele 3 categorii se ambalează conform normelor tehnice.
4.4.3. Depozitarea pe secţie până la cântărirea deşeurilor
Deşeurile ambalate se păstrează pe secţie până la ora cântăririi. Deşeurile se vor depozita în spaţii încuiate în care nu au acces pacienţii sau însoţitorii acestora, până la efectuarea cântăririlor. În eventualitatea colectării unei cantităţi mari de deşeuri, acestea nu vor fi înlăturate de către îngrijitoarea de curăţenie până ce nu se vor cântări.
4.4.4. Cântărirea deşeurilor
Cântărirea deşeurilor se va face cu acelaşi tip de cântar în întreaga unitate sanitară. Cântarele trebuie să fie verificate din punct de vedere metrologic şi calibrate înainte de cântărire. Unitatea de măsură a cantităţii de deşeuri va fi kilogramul (kg) pentru toate tipurile de deşeuri.
4.4.5. Înregistrarea datelor
4.4.5.1. Datele obţinute de la fiecare cântărire vor fi înregistrate în formularul pentru înscrierea cântăririlor, consemnându-se cu atenţie: unitatea sanitară, secţia/compartimentul sau laboratorul, numărul total de paturi, numărul mediu de paturi ocupate în perioada investigaţiei, data, ora cântăririlor, cantităţile de deşeuri, pe categorii. Acest formular va fi semnat de fiecare persoană care efectuează cântăririle respective.
4.4.5.2. Echipa de investigaţie va supraveghea permanent modul în care se aplică metodologia de culegere a datelor. Prezenţa unui membru al echipei este necesară pentru a se evita erorile ce pot interveni în modul de separare pe categorii a deşeurilor, de cântărire şi de înregistrare a datelor.
4.4.5.3. Există cazuri particulare reprezentate de anumite secţii sau laboratoare, cum ar fi: anatomie patologică, laborator, farmacie, unde frecvenţa cântăririlor prevăzută în metodologie nu poate fi respectată datorită specificului activităţii şi modului de producere a deşeurilor. În această situaţie cântărirea deşeurilor se va face o singură dată pe zi, la ora 14,00, în zilele de marţi, miercuri şi joi. Cântăririle de la aceste secţii vor fi, de asemenea, înscrise în formulare şi vor intra în calculul general al măsurătorilor efectuate în întreaga unitate sanitară.
4.5. Modul de calcul al cantităţilor totale şi al cantităţilor medii de deşeuri produse, în vederea completării bazei naţionale de date
4.5.1. Cantitatea totală de deşeuri pe 48 de ore pe cele 3 categorii de deşeuri, exprimată în kg/48 h, reprezintă cantitatea totală de deşeuri din toate secţiile, compartimentele şi laboratoarele spitalului. Pentru a se obţine cantitatea totală de deşeuri pe întregul spital se face suma tuturor cantităţilor de deşeuri (pe categorii) rezultate din toate secţiile, compartimentele şi laboratoarele unităţii sanitare.
Cantitatea totală de deşeuri pe categorii (kg/48 h) reprezintă suma cantităţilor de deşeuri (pe categorii) rezultate în spital în cele 3 zile ale investigaţiei-sondaj.
4.5.2. Numărul mediu de paturi ocupate pe secţie, respectiv spital, într-o perioadă de 24 de ore, reprezintă suma numărului de paturi ocupate în fiecare dintre cele 3 zile ale investigaţiei-sondaj, împărţită la 3. Numărul se rotunjeşte la întreg conform regulilor metrologice în vigoare.
4.5.3. Cantitatea medie de deşeuri, pe categorii, din secţiile cu paturi, exprimată în kg/(pat ocupat x 24 h). Calculul se face separat, pe secţiile cu paturi, prin însumarea cantităţilor de deşeuri pe cele 3 categorii, rezultate în 48 de ore. Valorile obţinute se împart fiecare la 2, astfel rezultând valoarea cantităţii de deşeuri produse în 24 de ore. Valorile rezultate pe 24 de ore se împart la numărul mediu de paturi ocupate pe secţiile respective într-o perioadă de 24 de ore.
Cantitatea medie de deşeuri, pe secţiile cu paturi [kg/(pat ocupat x 24 h)] reprezintă suma cantităţilor de deşeuri separat pe cele trei categorii/(2 x numărul mediu de paturi ocupate într-o perioadă de 24 de ore pe secţiile respective).
4.5.4. Cantităţile totale medii de deşeuri, exprimate în g/(pat ocupat x 24 h)
Se face suma cantităţilor de deşeuri rezultate din toate secţiile (inclusiv laborator, farmacie şi anatomie patologică) în 48 de ore pe fiecare categorie de deşeuri. Suma se împarte la 2 pentru a se calcula valoarea într-un interval de 24 de ore. Valoarea rezultată se împarte la numărul mediu al paturilor ocupate o perioadă de 24 de ore şi se înmulţeşte cu 1.000, pentru a rezulta cantitatea totală medie de deşeuri pe spital, exprimată în g/(pat ocupat x 24 h).
Cantitatea totală medie de deşeuri pe spital [g/(pat ocupat x 24 h)] reprezintă cantitatea de deşeuri rezultată din toate secţiile x 1.000/(2 x numărul mediu al paturilor ocupate pe 24 h).
Nota 1: Cantitatea de deşeuri rezultată din camerele de gardă şi sălile de operaţie se înregistrează la secţiile de care aparţin camerele de gardă şi sălile de operaţie, după caz.
Nota 2: Cantitatea de deşeuri produsă de compartimentele şi laboratoarele fără paturi (exemplu: anatomie patologică, laborator de analize, farmacie etc.) se introduce în calculul cantităţilor totale de deşeuri pe spital într-o perioadă de 48 de ore (vezi pct. 4.5.1).
4.6. Raportul investigaţiei-sondaj va conţine următoarele:
– componenţa echipei de investigaţie şi responsabilităţile concrete (pe care secţii a lucrat, ce anume a efectuat etc.);
– perioada efectuării investigaţiei-sondaj;
– descrierea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale, aplicat în unitatea respectivă (vezi pct. 3.1.1); se anexează chestionarul conform anexei nr. 5, completat şi semnat;
– datele privind cantităţile de deşeuri (pe categorii) totale şi medii, rezultate în urma investigaţiei-sondaj; se anexează toate formularele completate cu datele brute, conform anexei nr. 4, pentru fiecare secţie, compartiment, laborator; se anexează tabelele centralizatoare 1 şi 2, conform anexei nr. 7;
– observaţii, comentarii şi recomandări ale coordonatorului echipei de investigaţie către conducerea unităţii sanitare.
4.7. Modul de calcul al cantităţii totale lunare de deşeuri, pentru completarea fişelor interne de gestionare a deşeurilor, conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999
Valoarea înscrisă în fişele interne se obţine prin înmulţirea cantităţii totale de deşeuri rezultate pe întregul spital, exprimată în kg/24 h, cu numărul de zile ale lunii respective.

 

ANEXA Nr. 3

CONDIŢII
de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile
stabilite, a deşeurilor rezultate din activităţile medicale

Ministerul Sănătăţii şi Familiei

Condiţii

din 1 aprilie 2002

de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite, a deşeurilor rezultate din activităţile medicale

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 6 iunie 2002

1. Sacii negri sau transparenţi se folosesc pentru colectarea deşeurilor asimilabile celor menajere, de exemplu: ambalaje pentru materialele sterile, flacoane de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice, resturi alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli infecţioase), hârtie, bonete şi măşti de unică folosinţă, ghips necontaminat cu lichide biologice, sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele de sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice.
2. Sacii de culoare galbenă se folosesc pentru colectarea deşeurilor infecţioase, de exemplu: părţi anatomice şi anatomo-patologice (fetuşi, placente, material biopsic) rezultate de la blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică sau de la laboratoarele anatomo-patologice, tampoane, comprese îmbibate cu sânge sau cu alte lichide biologice, pansamente şi alte materiale contaminate, recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, materialele, instrumentele şi echipamentele medicale de unică folosinţă (de exemplu: mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă), membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator.
3. Cutiile cu pereţi rigizi se folosesc pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare, de exemplu: seringi de unică folosinţă, ace, catetere, perfuzoare cu tubulatură şi ace, lame de bisturiu de unică folosinţă, sticlărie (spartă sau nu) care a venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, deşeurile de la secţiile de hemodializă.

 

ANEXA Nr. 4

(Se completează pentru fiecare secţie/laborator/compartiment)

FORMULAR
pentru înscrierea cântăririlor trimestriale pentru fiecare secţie,
compartiment sau laborator

1. Unitatea sanitară ………………………………………………..
(denumirea completă, localitatea, judeţul)
2. Secţia/compartimentul/laboratorul în care s-au făcut cântăririle ………
……………………………………………………………………..
(denumirea completă)
3. Numărul mediu de paturi ocupate în perioada investigaţiei-sondaj ………
4. Numărul total de paturi pe secţie/compartiment ………………………
5. Tabelul de înscriere a cântăririlor:

——————————————————————————
| | Cântăriri (kg) |
| |———————————–|
| | I | II | III | IV | V | VI |
|——————————————+—–+—–+—–+—–+—–+—–|
|Data cântăririi | | | | | | |
|——————————————+—–+—–+—–+—–+—–+—–|
|Ora cântăririi | | | | | | |
|——————————————+—–+—–+—–+—–+—–+—–|
|Deşeuri menajere | | | | | | |
|——————————————+—–+—–+—–+—–+—–+—–|
|Deşeuri infecţioase | | | | | | |
|——————————————+—–+—–+—–+—–+—–+—–|
|Deşeuri înţepătoare-tăietoare | | | | | | |
|——————————————+—–+—–+—–+—–+—–+—–|
|Numele (scris lizibil) şi semnătura | | | | | | |
|membrului echipei care a făcut cântăririle| | | | | | |
——————————————————————————

6. Observaţii ………………………………………………………
……………………………………………………………………..

 

ANEXA Nr. 5

(Se completează pentru întreaga unitate sanitară)

CHESTIONAR
pentru evaluarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate
din activităţile medicale

1. Unitatea sanitară ………………………………………………..
(denumirea completă, localitatea, judeţul)
2. Numărul total de paturi …………………………………………..
3. Numărul mediu de paturi ocupate la data investigaţiei-sondaj ………….
4. Specificaţi dacă se folosesc ambalaje corespunzătoare pentru fiecare tip
de deşeuri, conform normelor tehnice. Răspundeţi cu DA sau NU în dreptul
fiecărei situaţii menţionate la lit. a)-d):
a) sac galben pentru deşeuri infecţioase ……………………………..;
b) cutie din carton, prevăzută în interior cu sac din plastic, pentru deşeuri
infecţioase ………..;
c) cutie din material rezistent la acţiuni mecanice, cu închidere temporară
şi definitivă, pentru deşeuri înţepătoare-tăietoare ………………………;
d) sac negru pentru deşeuri asimilabile celor menajere ……………….. .
5. Descrieţi cum se face transportul deşeurilor în interiorul unităţii până
la spaţiul de depozitare temporară (manual sau cu căruciorul, cu liftul sau pe
scări etc.) ………………………………………………………… .
6. Se folosesc containere mobile cu pereţi rigizi în spaţiul de depozitare
temporară? Răspundeţi cu DA sau NU ………………………………………
7. Descrieţi spaţiile de depozitare temporară ………………………….
…………………………………………………………………..
8. Materialele şi tehnicile de dezinfecţie folosite pentru containerele
mobile ……………………………………………………………….
9. Modul de eliminare finală a deşeurilor periculoase. Răspundeţi cu DA sau
NU în dreptul fiecărei situaţii menţionate la lit. a)-e):
a) ardere în crematoriul spitalului ………………………………….;
b) ardere în aer liber sau în instalaţii improvizate …………………..;
c) ardere în crematoriul altei unităţi sanitare ……………………….;
d) depozitare în depozitul municipal a deşeurilor trimise fără aplicarea
tratamentelor de neutralizare ………………………………………….;
e) depozitare în depozitul municipal a deşeurilor trimise după aplicarea
tratamentelor de neutralizare ………………………………………….;
f) incinerator …………………………………………………….;
g) depozitul pentru deşeuri periculoase ………………………………;
h) altele, precizaţi ……………………………………………… .
10. Numărul de cazuri noi de boală diagnosticate la personalul unităţii
într-un an:
a) hepatita A …………..; c) hepatita non A non B …………..;
b) hepatita B …………..; d) plăgi tăiate/înţepate ………… .
11. Numărul mediu de angajaţi în anul respectiv (se calculează astfel:
numărul total de angajaţi lunar timp de 12 luni împărţit la 12)
……………..
Numele (scris lizibil) şi semnătura coordonatorului echipei de investigaţie
……………………………

Data …………………

 

ANEXA Nr. 6

FORMULAR
de identificare pentru transport şi eliminare finală
(se completează în 3 exemplare)

1. Datele de identificare a unităţii producătoare de deşeuri periculoase ….
……………………………………………………………………..
(denumirea completă şi adresa)
2. Datele de identificare a agentului economic prestator de servicii de
transport, conform contractului …………………………………………
……………………………………………………………………..
(denumirea completă, adresa, numărul de înmatriculare la registrul comerţului)
3. Datele de identificare a agentului economic prestator de servicii de
eliminare finală, conform contractului …………………………………..
……………………………………………………………………..
(denumirea completă, adresa, numărul de înmatriculare la registrul comerţului)
4. Cantitatea de deşeuri periculoase trimisă, transportată şi eliminată (kg)
……………………..
5. Data şi ora predării pentru transport ………………………………
6. Numele (scris lizibil) şi semnătura persoanei care a predat deşeurile
periculoase pentru transport ……………………………………………
7. Numele (scris lizibil) şi semnătura persoanei care a primit deşeurile
periculoase pentru transport ……………………………………………
8. Data şi ora predării pentru eliminarea finală ……………………….
9. Numele (scris lizibil) şi semnătura persoanei care a predat deşeurile
periculoase spre eliminare ……………………………………………..
10. Numele (scris lizibil) şi semnătura persoanei care a primit deşeurile
periculoase spre eliminare
11. Data şi ora eliminării finale …………………………………….
12. Procedura de eliminare finală utilizată ……………………………
13. Numele (scris lizibil) şi semnătura persoanei responsabile din partea
agentului economic care efectuează eliminarea deşeurilor periculoase ………..
NOTĂ:
Exemplarul 1, semnat de producător şi transportator, rămâne la producător.
Exemplarul 2, semnat de producător, transportator şi de agentul economic care asigură eliminarea finală, rămâne la agentul economic.
Exemplarul 3, semnat de producător, transportator şi agentul economic care asigură eliminarea finală, se trimite la producător.

 

ANEXA Nr. 7

TABELE CENTRALIZATOARE
pentru cantităţile de deşeuri rezultate din activităţi medicale, produse
în secţii, compartimente şi laboratoare

Denumirea completă a unităţii sanitare ………………………………..
Perioada în care s-a efectuat investigaţia-sondaj ………………………
1. Tabel centralizator pe secţii, compartimente, laboratoare

———————————————————————————————————————
| | | Numărul | | |
| | | mediu de | | |
| | | paturi | | |
|Nr. | Secţia/compartimentul/ | ocupate | Cantitatea totală de deşeuri, pe | Cantitatea medie pe secţiile |
|crt.| laboratorul1) | într-un | categorii, în kg/48 h | cu paturi, în kg/(pat |
| | | interval | | ocupat x 24 h) |
| | | de 24 de | | |
| | | ore2) | | |
|—-+————————–+———–+————————————+————————————|
| | | |Infecţioase|Înţepătoare-|Asimilabile| |Înţepătoare-|Asimilabile|
| | | | | tăietoare | celor |Infecţioase| tăietoare | celor |
| | | | | | menajere | | | menajere |
|—-+————————–+———–+———–+————+———–+———–+————+———–|
| 1. | | | | | | | | |
|—-+————————–+———–+———–+————+———–+———–+————+———–|
| 2. | | | | | | | | |
|—-+————————–+———–+———–+————+———–+———–+————+———–|
| 3. | | | | | | | | |
|—-+————————–+———–+———–+————+———–+———–+————+———–|
|… | | | | | | | | |
|—-+————————–+———–+———–+————+———–+———–+————+———–|
|… | | | | | | | | |
|—-+————————–+———–+———–+————+———–+———–+————+———–|
|… | | | | | | | | |
|—-+————————–+———–+———–+————+———–+———–+————+———–|
| |TOTAL pe secţii, |Nu se | | | |Nu se |Nu se |Nu se |
| |compartimente, |completează| | | |completează|completează |completează|
| |laboratoare, pe categorii:| | | | | | | |
———————————————————————————————————————

1) Se înscriu toate secţiile cu paturi şi toate compartimentele, laboratoarele etc. fără paturi.
2) Se completează numai la secţiile cu paturi.

2. Tabel centralizator pe întreaga unitate sanitară

——————————————————————————————–
| Numărul mediu de | Cantitatea totală de deşeuri, pe |Cantitatea totală medie de deşeuri, |
| paturi ocupate | categorii, pe întreaga unitate | pe categorii, pe întreaga unitate |
|pe spital într-un| sanitară, în kg/48 h | sanitară, în g/(pat ocupat x 24 h) |
|——————+————————————+————————————|
| | | |Asimilabile| | |Asimilabile|
| |Infecţioase|Înţepătoare-| celor |Infecţioase|Înţepătoare-| celor |
| | | tăietoare | menajere | | tăietoare | menajere |
|——————+———–+————+———–+———–+————+———–|
——————————————————————————————–

Data completării ……………………………………………………
Numele (scris lizibil) şi semnătura coordonatorului echipei de investigaţie …………….

 

ANEXA Nr. 8

Comentariile sunt închise.